Retragerea sprijinului politic pentru Guvern complică realizarea reformelor asumate și ridică semne de întrebare asupra capacității statului de a atrage fonduri esențiale pentru economie, conform analiștilor Economedia.
Miza imediată se ridică la aproximativ 10 miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), fonduri care sunt condiționate de implementarea unor reforme și jaloane clare până la termenul-limită din 31 august 2026.
În prezent, România se confruntă cu restanțe semnificative. Un număr de 14 reforme considerate critice, evaluate la circa 11,4 miliarde de euro, nu au fost realizate. Acestea includ legea salarizării, guvernanța companiilor de stat și codul urbanismului, care ar trebui să asigure reguli mai clare pentru utilizarea fondurilor publice, o administrare mai eficientă a firmelor de stat și proceduri accelerate pentru investiții și construcții.
Situația devine mai complexă, având în vedere că o parte considerabilă a acestor reforme este gestionată de ministere conduse politic de PSD. Ieșirea acestei formațiuni din guvernare poate afecta direct ritmul de implementare a reformelor. Regula mecanismului PNNR este stringentă: fără reforme, nu există plăți. Întârzierile nu se traduc doar prin amânări, ci pot duce la pierderea definitivă a fondurilor.
„Foarte probabil o să avem o criză politică”, a declarat luni președintele Nicușor Dan, subliniind că, totuși, există un consens la nivel politic pentru ca România să obțină banii din PNRR până la sfârșitul lunii august și să își mențină traiectoria financiară.
Ministrul Investițiilor Europene, Dragoș Pîslaru, a avertizat că riscurile sunt deja semnificative: peste 8 miliarde de euro din sumele rămase pot fi amenințate dacă reformele nu sunt implementate.
În paralel cu PNRR, România are de gestionat aproximativ 16 miliarde de euro prin mecanismele europene de securitate, inclusiv SAFE, unde condițiile sunt diferite. În acest caz, nu reformele sunt decisive, ci abilitatea statului de a finaliza contractele și de a menține credibilitatea în relația cu partenerii europeni și privați. Instabilitatea politică poate influența direct aceste procese.
Spre deosebire de PNRR, unde fondurile pot fi suspendate temporar, în cazul SAFE riscul este mai sever: banii pot să nu mai fie accesați deloc dacă proiectele nu sunt asumate și contractate în termen, până la 31 mai 2026.
Piețele financiare au reacționat, iar riscul politic începe să fie reflectat în costurile de finanțare ale României. Dobânzile la care se împrumută statul român au crescut înainte de votul PSD pentru retragerea sprijinului acordat premierului Ilie Bolojan, pe mai multe scadențe, inclusiv pe termen lung. Pe 16 și 17 aprilie 2026, dobânda la titlurile de stat pe 10 ani a crescut rapid spre 7%, cu o creștere de aproximativ 28 de puncte de bază în doar două zile, generând presiuni suplimentare asupra bugetului public.
Instituțiile financiare internaționale atrag, de asemenea, atenția asupra riscurilor. Erste Group, unul dintre cele mai mari grupuri financiare din Europa Centrală și de Est, estimează că instabilitatea politică va menține presiunea asupra dobânzilor, în timp ce Citigroup avertizează că incertitudinea politică poate conduce la derapaje fiscale și presiuni asupra obligațiunilor în lei.
Criza politică se suprapune peste o situație economică deja fragilă. România are cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, ajungând la 9,3% din PIB în 2024, și a fost redus la aproximativ 8,4% după măsurile adoptate ulterior.
În același timp, economia a încetinit semnificativ, intrând la finalul lui 2025 într-o recesiune tehnică, caracterizată prin două trimestre consecutive de scădere economică, iar inflația rămâne ridicată, aproape de 10%.
Datorită tensiunilor din Orientul Mijlociu, presiunea din sectorul energetic se adaugă acestui context, având efecte asupra prețurilor și costurilor din economie.
Deznodământul situației depinde de capacitatea sistemului politic de a se stabiliza rapid și de a asigura continuitatea administrativă. Conform surselor citate, în prezent sunt conturate trei scenarii principale. Primul este al unei stabilizări rapide, în care un guvern funcțional reușește să implementeze reformele esențiale și să deblocheze finanțările.
Al doilea scenariu presupune un blocaj politic, caracterizat prin negocieri prelungite și întârzieri în adoptarea măsurilor, cu pierderi parțiale de fonduri. În fine, al treilea scenariu este cel al unei crize prelungite, în care reformele eșuează și România pierde sume importante din PNRR și SAFE, având efecte directe asupra echilibrului fiscal.
Indiferent de scenariu, factorul esențial este timpul. Fiecare întârziere administrativă reduce șansele de accesare a fondurilor și crește costurile pentru economie, într-un moment în care resursele externe sunt cruciale pentru stabilitatea financiară a țării.
