Conform raportului inaugural al inițiativei, un număr semnificativ de țări cu venituri mici și medii, în special din Africa, transferă acum mai mulți bani către China prin rambursări și dobânzi decât primesc sub formă de finanțare nouă din partea acestei economii. Această schimbare a avut loc simultan cu o creștere considerabilă a finanțării nete din partea instituțiilor multilaterale, care au devenit principala sursă de finanțare pentru dezvoltare, luând în considerare și plățile legate de serviciul datoriei.
Analiza relevă că finanțatorii multilaterali și-au crescut finanțarea netă cu 124% în ultimul deceniu, oferind acum 56% din fluxurile nete, ceea ce reprezintă echivalentul a 379 miliarde de dolari în perioada 2020–2024.
„Faptul că intră mai puține împrumuturi, dar că împrumuturile vechi din China trebuie în continuare plătite – aceasta este sursa ieșirilor”, a afirmat David McNair, director executiv la ONE Data. În perioada 2020–2024, cea mai recentă pentru care există date, Africa a fost regiunea cea mai afectată: un influx de 30 miliarde de dolari în intervalul 2015–2019 s-a transformat într-un outflow de 22 miliarde de dolari.
Raportul subliniază, de asemenea, că datele nu includ reducerile care vor intra în vigoare în 2025. Închiderea Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) în 2025, împreună cu diminuarea alocărilor din partea altor țări dezvoltate, a afectat deja economiile în curs de dezvoltare, în special din Africa, conform analizei. McNair a avertizat că, odată ce vor fi disponibile datele pentru 2025, acestea vor indica probabil o reducere semnificativă a fluxurilor de Asistență Oficială pentru Dezvoltare (ODA).
În evaluarea realizată de ONE Data, tendința este „un net negativ” pentru țările africane, în contextul dificultăților în finanțarea serviciilor publice și a investițiilor. Totodată, reducerea dependenței de finanțarea externă ar putea stimula responsabilizarea internă, pe măsură ce guvernele se bazează mai mult pe resursele interne.
Raportul mai evidențiază o scădere generală a fluxurilor de finanțare bilaterală și a datoriei externe private – evoluții care, conform autorilor, ar putea fi amplificate de tăierile de ajutor ce vor avea loc începând cu 2025.
