a) Ce este SAFE și cine primește bani prin acest program bazat pe împrumuturi? Security Action for Europe (Acțiunea pentru Securitatea Europei) reprezintă un program temporar și excepțional al Uniunii Europene, parte a strategiei ReArm Europe 2030, destinat înarmării și modernizării capacităților de apărare ale statelor membre. Acesta oferă împrumuturi de până la 150 miliarde euro, cu maturități de până la 45 de ani și o perioadă de grație de până la 10 ani pentru principal. Programul include prefinanțare de până la 15% și scutire de TVA pentru achizițiile susținute. Condiția esențială este ca contractorii și subcontractorii să fie stabiliți în țările UE, precum și în Norvegia, Islanda, Liechtenstein, Elveția și Ucraina. Componenta externă nu poate depăși 35% din costul total al produsului final, iar achizițiile trebuie să fie, în general, comune. Canada a devenit primul stat non-european cu un acord adoptat pentru participare. Aceasta este o inițiativă protecționistă pentru baza industrială europeană. Din SAFE primesc bani 16 state membre, cu plafoane maxime de împrumut stabilite la 43,7 miliarde euro pentru Polonia, 16,7 miliarde euro pentru România, 14,9 miliarde euro pentru Italia, 8,3 miliarde euro pentru Belgia, 6,4 miliarde euro pentru Lituania și 5,8 miliarde euro pentru Portugalia, printre altele. De asemenea, au fost aprobate prefinanțări de 6,6 miliarde euro pentru Polonia și 2,5 miliarde pentru România.
b) Care sunt condițiile financiare SAFE pentru România și cât costă acest program pe fiecare român? În România, planul financiar al împrumutului SAFE este lipsit de transparență publică și preconizează o dobândă de aproximativ 3% pe o perioadă de 45 de ani, cu un termen de grație de 10 ani pentru rambursarea principalului. Astfel, România va trebui să ramburseze în total în jur de 32 miliarde euro, ceea ce se traduce printr-un cost direct de 1478 euro pentru fiecare român și 3991 euro pentru o gospodărie medie. Există un cost de oportunitate semnificativ al acestui împrumut, având în vedere că România se află printre statele UE cu cele mai mici alocări pentru educație, sănătate, cultură, și inovare-cercetare-dezvoltare, și cu 5.169.000 de români în risc de sărăcie și excluziune socială. Eficiența acestui program în ceea ce privește apărarea și securitatea României este subiect de dezbatere, iar experții militari ar trebui să se pronunțe, având în vedere absența unei fundamentări publice referitoare la creșterea capacității de apărare. Condițiile financiare pentru România prin SAFE sunt favorabile în comparație cu un împrumut pe termen lung de 5-6% dobândă pe piețele financiare externe.
c) ”Keynesianismul militar”? Este o teorie nouă prin care țările dezvoltate din UE ies din criza economică prin creșterea producției de bunuri militare? Utilizarea sintagmei „keynesianism militar” este o blasfemie față de moștenirea economistului John Maynard Keynes, care nu a folosit niciodată o astfel de formulare. Această idee este mai degrabă asociată cu teoreticieni precum Kalecki sau Robinson și se referă la stimularea cererii agregate ca motor de ieșire din criză, prin politici de înarmare și creșterea producției în complexele militaro-industriale. Prin creșterea cheltuielilor militare și a comenzilor de apărare, se stimulează cererea agregată, se generează locuri de muncă și se încurajează inovația. Efectul multiplicator variază în funcție de localizarea producției și de partea contractului care rămâne în țara comanditară. Această politică nu este una nouă, având exemple istorice relevante din timpul Războiului Rece și din perioada postbelică, când SUA, Franța și Coreea de Sud au utilizat-o pentru a-și dezvolta industriile.
d) Ce, cum, cât câștigă România din SAFE? O comparație cu Polonia. România va beneficia de un împrumut de 16,7 miliarde euro, din care 9,6 miliarde euro sunt destinate înzestrării armatei și infrastructurii asociate, în timp ce Polonia va primi 43,7 miliarde euro. Se estimează că în România 35-40% din totalul împrumutului va merge către industria internă de apărare, comparativ cu 89% în Polonia, care beneficiază de 12.000 de companii locale. Efectul multiplicator depinde de amprenta locală a achizițiilor și de integrarea în lanțul de valoare, iar pentru România, multiplicatorul cumulativ poate fi estimat la 1,0-1,2, față de 1,3-1,9 pentru Polonia. Aceasta înseamnă că efectul cumulat al SAFE pentru economia României ar putea varia între 6,7 și 8,0 miliarde euro, în timp ce pentru Polonia, efectul ar putea ajunge între 50,6 și 74,0 miliarde euro.
Astfel, pentru fiecare euro din SAFE, Polonia generează aproximativ 1,16–1,69 euro PIB intern, comparativ cu doar 0,40–0,48 euro în România, ceea ce înseamnă că Polonia generează de patru ori mai mult în propria economie decât România. De asemenea, împrumutul generează costuri macroeconomice pentru România, precum creșterea deficitului bugetar și a datoriei publice, iar estimările pentru 2026 sugerează o creștere a datoriei guvernamentale la 65,3% din PIB și o creștere a deficitului bugetar cu 0,12pp din PIB pe an.
e) Ce, cum, cât câștigă țările dezvoltate (producătoare, leaderi) din SAFE? Principalele țări beneficiare ale programului SAFE, precum Germania și Franța, pot observa efecte de multiplicare semnificative în economiile lor. Multiplicatorul cumulativ al cheltuielilor de apărare ajunge la 3 în primul an și se stabilizează la 2,5 în cinci ani. Aceste țări au o amprentă locală mai puternică în industria de apărare. În schimb, țările importatoare, cu capacitate tehnică de apărare redusă, se confruntă cu costuri macroeconomice mai mari, incluzând creșterea deficitului și a datoriei externe. Comenzile din România pentru achiziții militare din Germania ar putea genera un plus de până la 8,5 miliarde euro în PIB german și 33.600 de locuri de muncă, în timp ce comenzile pentru Franța ar putea aduce un plus de până la 1,8 miliarde euro și 8.800 de locuri de muncă.
Câștigurile indirecte pentru România includ dobânzile pe care le va plăti la împrumut, distribuite între diferiți investitori, precum fonduri de investiții și bănci. În concluzie, SAFE ar putea oferi un update pentru infrastructura de apărare a României, dar eficiența sa ca instrument de politică industrială comparativ cu Polonia este discutabilă, având în vedere amprenta locală și capacitatea de a genera efecte de multiplicare în economie. România convertește o parte semnificativă a împrumutului în securitate militară, în timp ce Polonia obține rezultate mai favorabile în ceea ce privește capacitatea industrială națională.
