V.R.
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 31 martie
Separarea normelor referitoare la REIT-uri de legislaţia Fondurilor de Investiţii Alternative (FIA) este un aspect pozitiv în cadrul proiectului de lege din acest domeniu. Aceasta deoarece legislaţia FIA din România este considerată cea mai stringentă la nivel european, afirmă Olga Niţă, partener în departamentul de pieţe de capital al Filip & Company. Ea explică: ”Atunci când noţiunea a fost introdusă la nivel european, toate vehiculele investiţionale trebuiau să fie fie OPCVM (Organisme de Plasament Colectiv în Valori Mobiliare), fie FIA. Legiuitorul european a dorit să reglementeze doar administratorii. În România, preocuparea faţă de toţi investitorii, în special cei de retail, a condus la adoptarea unei legislaţii foarte restrictive pentru fonduri, pe lângă reglementările specifice administratorilor. Cred că autoritatea a încercat să definească aceste norme, dar există loc pentru îmbunătăţiri. Este esenţial să reglementăm astfel încât să ne delimităm de aplicarea legii 243/2019, care reglementează organizarea şi funcţionarea Fondurilor de Investiţii Alternative, pentru a permite crearea accesibilă a acestor proiecte fără a implica autorizarea Administratorilor de Fonduri Alternative (AFIA) şi a Fondurilor de Investiţii Alternative.”
Referitor la o posibilă suprapunere legislativă între reglementările AFIA sau FIA, Olga Niţă menţionează că anumite tipuri de REIT-uri ar putea fi incluse în definiţia FIA. În acest context, ar fi necesar ca, pe lângă adoptarea unei legislaţii specifice pentru REIT-uri, să fie liberalizată şi democratizată legislaţia fondurilor. ”Aceasta ar fi soluţia optimă”, subliniază doamna Niţă, concluzionând: ”Altfel, companiile care intenţionează să devină REIT-uri sau care funcţionează ca REIT-uri ar putea, prin natura activităţilor pe care le vor desfăşura, să se încadreze în definiţia FIA. Astfel, vor fi obligate să se autorizeze, similar situaţiilor întâlnite în alte jurisdicţii. De exemplu, în Marea Britanie, unele REIT-uri mari au fost nevoite să se autorizeze ca administratori de fonduri şi fonduri, deoarece desfăşurau activităţi de investiţii în active imobiliare, nu doar gestionare comercială a acestora.”
