Conceptul de oră de vară a fost propus pentru prima dată în anul 1784 de către celebrul om de știință Benjamin Franklin. Acesta a redactat un eseu în care a prezentat câteva sugestii pentru economisirea uleiului utilizat la lămpile de iluminat, una dintre metode fiind adaptarea timpului pe durata verii.
Ora de vară este aplicată din ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică din octombrie, moment în care se revine la ora de iarnă, ora standard oficială. Această practică, implementată din 1932 și adoptată de peste 100 de țări, are ca scop economisirea energiei electrice prin utilizarea optimă a luminii naturale. De-a lungul timpului, au existat discuții privind posibilitatea renunțării la această modificare, dar nu s-a luat o decizie oficială.
În România, trecerea la ora de vară va avea loc în noaptea de 28 spre 29 martie 2026. Această schimbare se va realiza în noaptea de sâmbătă spre duminică, ora 3.00 urmând să devină ora 4.00. Măsura are o istorie îndelungată și generează numeroase controverse.
Povestea orei de vară
În timpul șederii sale la Paris, la vârsta de 78 de ani, Franklin a analizat eficiența lămpilor cu ulei. Se povestește că într-o dimineață de vară, s-a trezit la ora 6.00 și a fost surprins de cantitatea de lumină care pătrundea în cameră. La început, a crezut că lumina provenea de la lămpile cu ulei, dar a realizat că Soarele tocmai răsărise.
Ideea lui Franklin a fost preluată de William Willett, un constructor britanic, care a propus, într-un pamflet din 1907, adăugarea a 20 de minute în fiecare duminică din aprilie și reducerea acestor minute în duminicile lunii septembrie. În anul 1908, s-a încercat implementarea acestei reguli în Marea Britanie, dar propunerea a fost respinsă.
De asemenea, în 1898, neo-zeelandezul George Hudson a propus ora de vară, având un scop similar: alinierea activităților umane cu lumina naturală pentru a reduce consumul de energie pentru iluminat.
Începuturile orei de vară
Germanii au fost primii care au implementat ora de vară în anul 1916, urmată de britanici care au adoptat aceleași măsuri tot în 1916, dar într-un interval diferit. Alte țări care au introdus ora de vară includ Belgia, Danemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania.
Pe 19 martie 1918, ora de vară a fost introdusă și în Statele Unite, dar a fost utilizată doar până în 1919. Renunțarea la această practică a fost cauzată de opoziția fermierilor. În SUA, confuzia a fost accentuată, deoarece fiecare stat avea propria regulă în privința orei de vară, situație ce a persistat până în 1966.
În prezent, ora de vară nu este aplicată în țările situate la Ecuator și la tropicul Capricornului. De asemenea, două țări importante, Japonia și China, nu utilizează ora de vară.
În România, ora de vară a fost introdusă pentru prima dată în 1932, între 22 mai și 2 octombrie. Între 1933 și 1940 s-a renunțat la acest sistem. Ulterior, ora de vară a fost stabilită din prima duminică din aprilie până în prima duminică din octombrie. Forma actuală a regulii orei de vară este în vigoare din 1997.
