Piaţa de Capital / 10 martie, 19:37
Incertitudinea legată de durata şi deznodământul conflictului din Iran influenţează pieţele de energie. Preţurile futures ale petrolului Brent au atins aproximativ 120 USD pe baril, urmând apoi o corecţie puternică. Situaţia rămâne volatilă, accesul în Strâmtoarea Hormuz fiind restricţionat, iar investitorii se întreabă cum vor fi afectate pieţele financiare şi economiile globale. Inflaţia îşi recâştigă din nou importanţa în discuţiile de pe pieţele financiare.
De această dată, inflaţia nu este generată de efectele temute ale tarifelor vamale impuse de Trump, ci mai degrabă de creşterea preţurilor petrolului, care creează tensiuni pe pieţele de energie. Tensiunea din Orientul Mijlociu rămâne ridicată, iar problema energetică se află în centrul atenţiei. Un şoc petrolier pe termen scurt ar putea fi gestionabil la nivel global. Totuşi, dacă acesta s-ar transforma într-o criză energetică prelungită, preocupările legate de stagflaţie (perioadă de inflaţie şi stagnare economică) ar putea creşte semnificativ. Această situaţie este cu atât mai complicată în România, care se confruntă cu o recesiune tehnică, o inflaţie ridicată şi cu un deficit bugetar excesiv.
Volatilitatea preţului petrolului a fost evidentă, pieţele futures înregistrând oscilaţii puternice luni, cu preţuri variind între 85 USD şi peste 120 USD, înainte de a se retrage brusc după ce Trump a declarat că acest conflict cu Iranul ar putea fi pe cale de a se încheia. Un simplu comentariu al preşedintelui SUA a fost suficient pentru a inversa pierderi de miliarde de dolari pe pieţele financiare în câteva ore. Totuşi, Trump a tempera ulterior aşteptările, afirmând că nu crede că acest conflict se va încheia în săptămâna respectivă. Teheranul nu a avut o reacţie.
În contextul în care Strâmtoarea Hormuz continuă să fie perturbată, Arabia Saudită a început să reducă producţia de petrol, conform unui raport din partea Bloomberg, după ce Emiratele Arabe Unite, Kuweitul şi Irakul au anunţat anterior reduceri ale producţiei. Arabia Saudită produce aproximativ 10 milioane de barili de petrol pe zi, din care exportă aproximativ 7 milioane de barili. Deşi Aramco a redirecţionat unele transporturi prin conducta sa către portul Yanbu de la Marea Roşie pentru a ocoli Hormuz, această conductă nu dispune de capacitatea necesară pentru a compensa total volumele de export pierdute.
Creşterea rapidă a preţurilor petrolului a generat o tendinţă similară în preţurile gazelor naturale. Contractele futures pe gaz natural olandez cu livrare în aprilie au atins aproape 69 EUR pe MW luni, dar s-au corectat ulterior. Până acum, preţurile gazelor naturale se află în backwardation – preţurile curente fiind mai mari decât cele viitoare. Conform datelor, preţul contractului cu livrare în decembrie 2026 va rămâne ridicat, la aproximativ 45 EUR pe MW, comparativ cu 32 EUR pe MW pe 27 februarie a acestui an. Rata de umplere a depozitelor din Europa, după o iarnă severă, este de peste 29%. În România, aceasta se ridică la 31%, cu cele mai mici rate de umplere în Ţările de Jos (9%) şi Croaţia (10%), în timp ce cele mai pline depozite se află în Portugalia (76%), Spania (51%), Polonia (49%) şi Italia (46%). Deşi primăvara şi vara vor reduce consumul, un conflict prelungit în Orientul Mijlociu ar putea obliga anumite ţări să achiziţioneze gaze naturale la preţuri crescute, ceea ce va influenţa semnificativ inflaţia.
În încercarea de a preveni o penurie globală de petrol, grupul G7 a semnalat că este pregătit să elibereze rezerve strategice de petrol, dacă va fi necesar. Pieţele consideră în prezent acest şoc petrolier ca fiind temporar, nu structural, ceea ce reprezintă o distincţie importantă pentru investitori. Această situaţie subliniază că problema devine din ce în ce mai mult una logistică, mai degrabă decât pur geopolitică. Analiştii din domeniul energiei estimează că există între 2 şi 2,5 milioane de barili pe zi de întreruperi în producţie, cu un potenţial de peste 4 milioane de barili pe zi în cazul în care se ating limitele de stocare. Disponibilitatea tancurilor petroliere a scăzut semnificativ, cu doar 14 tancuri foarte mari transportând ţiţei operând în prezent în Golf, comparativ cu 64 înainte de intensificarea conflictului, limitând drastic capacitatea de export. Acest lucru întăreşte un aspect esenţial pentru investitori: pieţele încep să tranzacţioneze riscurile legate de aprovizionarea cu energie.
Volatilitatea actuală a pieţelor financiare ar putea face ca investitorii care privesc de pe margine să fie reticenţi în privinţa achiziţiilor în aceste momente de scădere, ceea ce este de înţeles. În cazul unei vânzări masive, s-ar putea observa intervenţia unor cumpărători agresivi, însă apetitul pentru astfel de acţiuni ar putea fi mai prudent, având în vedere rapiditatea cu care se pot schimba perspectivele. Pieţele vor continua să fie volatile şi reactive la fiecare evoluţie din Orientul Mijlociu în zilele şi săptămânile următoare.
