Ofertele disponibile pe comparatorul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) pentru perioada de după 31 martie, când va expira actuala schemă de plafonare și compensare a prețului la gaze naturale, reprezintă mai mult decât un simplu set de prețuri. Acestea semnalează o schimbare în piața de furnizare, care nu mai evaluează energia în funcție de costurile mărfurilor, ci în funcție de riscuri, prudență comercială și, în cazul unora dintre furnizori, o revenire la marje ridicate, explică Dumitru Chisaliță.
Conform specialistului, prețurile estimate pentru 1 aprilie 2026 variază între 0,32 și 0,41 lei/kWh, cu TVA inclus, ceea ce este mai mult decât prețul plafonat actual de 0,31 lei/kWh.
Analiza se desfășoară în contextul absenței unei legiferări clare cu privire la piața gazelor după expirarea plafonării. Până acum, au existat doar declarații din partea ministrului Energiei și a premierului, fără certitudini concrete.
Inițial, ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a anunțat că se analizează posibilitatea unei ieșiri treptate din schema de plafonare. Ulterior, premierul Ilie Bolojan a declarat, într-un interviu la Radio România Actualități, că Guvernul examinează oportunitatea prelungirii sau eliminării schemei de plafonare și compensare a prețului la gaze naturale după 31 martie, iar o decizie va fi anunțată în maxim două săptămâni.
Furnizorii au solicitat decidenților să comunice clar ce se va întâmpla după 31 martie, data la care expiră actuala schemă de plafonare și compensare a prețului la gaze naturale, conform unui răspuns adresat săptămâna trecută de președintele Asociației Furnizorilor de Energie din România (AFEER), Laurențiu Urluescu.
În weekendul recent, Bogdan Ivan a anunțat că se va introduce un sprijin similar cu cel destinat energiei și pentru facturile la gaze, un tichet de 50 de lei lunar, pe baza veniturilor. „Vrem să aplicăm același mecanism și pentru gaze pentru consumatorii vulnerabili, tot 50 de lei pe lună, care va fi dublat în sezonul rece, între octombrie și martie, la 100 de lei lunar. Am pregătit deja mecanismul și îl voi trimite Guvernului în curând”, a declarat ministrul.
Impactul asupra prețurilor este semnificativ. Potrivit lui Dumitru Chisăliță, o ofertă de 0,32 lei/kWh ar însemna o creștere de 3% față de prețul plafonat, având în vedere că prețurile gazelor naturale, luând în considerare prețul tranzacționat pe Bursa Română de Mărfuri pentru trimestrul 2 și 3 din 2026, sunt de 0,31 lei/kWh, iar prețul pe Bursa Europeană de Gaz TTF pentru anul 2026 este de 0,29 lei/kWh, iar prețul facturat în luna decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh.
„Aceasta este o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă o creștere de 32% față de prețul plafonat. Aici nu discutăm despre ajustări, ci despre o repoziționare drastică”, subliniază specialistul.
„Întrebarea firească este: de ce, într-o piață în care produsul rămâne același, diferența ajunge să fie de aproape o treime? Răspunsul nu se află în gazul natural în sine, ci în modul în care furnizorii își calculează supraviețuirea și profitabilitatea, după o perioadă în care ‘normalul’ pieței a fost înlocuit de excepții: volatilitate, intervenții, plafonări, neplata subvențiilor, presiune pe cash-flow și lecții învățate pe pielea multora — că un preț mic astăzi poate însemna pierderi masive mâine”, afirmă Dumitru Chisăliță.
În acest context, specialistul observă că marjele comerciale se lărgesc. „Dacă în prezent vedem marje de aproximativ 4%, pentru 2026 sunt oferte care sugerează marje ce urcă spre circa 22%. Desigur, o parte din această ‘marjă’ reprezintă, în realitate, un buffer de risc: costuri de dezechilibru, pierderi, finanțare, neîncasări, incertitudini. Dar o parte devine evidentă: anumiți furnizori nu mai urmăresc volumul, ci profitul clar și previzibil”, explică președintele AEI.
Impactul se va resimți atât în bugetul consumatorului, cât și al statului. „Când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal. TVA nu se schimbă procentual, dar suma în factură crește proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce la o creștere similară a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, acest lucru se traduce prin faptul că nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar contribuie și mai mult la bugetul statului. Factura devine mai grea din ambele direcții”, arată Dumitru Chisăliță.
Specialistul în energie subliniază că, în paralel, piața gazului pentru 2026 oferă un alt indiciu relevant. Datele arată un preț de 0,16 lei/kWh pe BRM, comparativ cu 0,127 lei/kWh pe TTF. „Aceasta reprezintă o diferență de aproximativ 26%, care sugerează că România continuă să internalizeze un ‘premiu’ de preț față de hub-ul european, fie din motive de lichiditate, structură de piață, constrângeri interne, fie din costuri și riscuri percepute, fie din lăcomie. Gazul nu este doar o marfă separată; în Europa, el rămâne unul dintre reperele principale pentru prețul marginal al electricității. Acest spread se poate observa în lanț, chiar dacă nu explică complet creșterile mari din retailul de energie electrică”, adaugă Dumitru Chisăliță.
Președintele AEI subliniază că este important de înțeles că aceste oferte pentru 2026 nu reflectă neapărat o explozie reală a costului gazelor, ci mai degrabă o schimbare de paradigmă. Furnizorii prețuiesc viitorul ca pe o perioadă în care „ieftin” înseamnă „periculos”. Consumatorul se află în mijlocul unei piețe unde prețul nu reflectă doar kilowattul-oră, ci și frica de instabilitate, dorința de profit și libertatea comercială.
„În final, intervalul 0,32–0,41 lei/kWh nu este doar o diferență de 9 bani. Este o diferență de model economic. Anumiți furnizori vor cotă, alții vor marjă și selecție. Pentru consumatori, asta înseamnă că, în 2026, cel mai important lucru nu va fi gazul, ci lipsa de atenție la ofertă”, concluzionează Dumitru Chisăliță.
Diferența de preț poate fi considerabilă pentru clienți:
- Plăți mai mari pentru un apartament cu 2 camere de: 150 – 1500 lei/an
- Plăți mai mari pentru o casă de: 300 – 3000 lei/an
„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte, dacă ar fi fost implementate treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără incertitudinile legate de continuarea sau nu a plafonării, ar fi dus la prețuri corecte în România, iar acestea ar fi trebuit să fie mai mici decât prețul plafonat. Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize, care au creat artificial această criză de timp, îi va împinge pe români să accepte aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor, fără să aibă cunoștință de prețurile la gaze”, a concluzionat Dumitru Chisăliță.
