O parte semnificativă din necesarul energetic al Cubei este asigurată prin petrolul livrat de Venezuela, achitat prin exporturi de servicii precum medici, antrenori sportivi și personal din domeniul securității. Caracas furniza aproximativ 35.000 de barili pe zi, în condițiile în care consumul intern era estimat la 100.000 de barili. Producția locală din Cuba se limitează la petrol greu, de calitate scăzută, iar restul importurilor sosesc sporadic din Rusia și Mexic.
În absența acestor livrări, infrastructura energetică, deja depășită, riscă să colapseze complet. Penele de curent, care durează uneori mai multe ore pe zi, afectează producția industrială, aprovizionarea cu apă și activitățile zilnice, conform informațiilor furnizate de Il Post.
O criză socială fără precedent a început să afecteze anumite comunități, un fenomen rar întâlnit în ultimele decenii. Sistemul social, considerat mult timp un pilon al regimului, nu mai reușește să satisfacă nevoile de bază ale populației. Lipsa combustibilului influențează inclusiv serviciile de colectare a gunoiului, favorizând astfel răspândirea bolilor precum dengue sau chikungunya.
Accesul la benzină este extrem de restricționat, cu liste de așteptare online, programări care pot dura săptămâni și utilizarea generatoarelor pentru a compensa rețeaua electrică instabilă.
În a doua jumătate a anului 2024, PIB-ul Cubei a scăzut cu încă 4%, iar perspectivele economice rămân negative. Deși unele afaceri private, în special din agricultură, arată semne de rezistență, acestea sunt afectate de birocrație, lipsa materialelor și accesul limitat la valută.
Între anii 2020 și 2025, peste 2,7 milioane de cubanezi au părăsit insula, majoritatea fiind tineri activi și calificați. Populația Cubei a ajuns la aproximativ 8 milioane de locuitori, iar rata natalității se află la cel mai scăzut nivel din ultimul secol.
Sectorul turismului din Cuba nu a reușit să-și revină după pandemie. Investițiile masive în hoteluri și complexe turistice se confruntă cu un grad de ocupare de doar 30%. Vizitatorii din SUA lipsesc aproape complet, iar grupurile organizate din China și Rusia contribuie foarte puțin la economia locală.
Sprijinul financiar trimis de rude din străinătate este esențial pentru multe familii. Cei care au acces la dolari pot achiziționa aproape orice din magazinele private, însă acestea sunt inaccesibile pensionarilor și angajaților de stat, ale căror salarii lunare se ridică la doar câțiva dolari. Fenomenul inegalității sociale, relativ nou în Cuba, se intensifică și riscă să genereze tensiuni interne.
După atacul SUA asupra Venezuelei, Havana a condamnat acțiunea și a declarat doliu național pentru cetățenii cubanezi uciși la Caracas. Spre deosebire de conducerea venezueleană, structura politică a Cubei este mai colectivă și mai bine consolidată, ceea ce reduce probabilitatea unui colaps rapid provocat din exterior.
Cu toate acestea, lipsa petrolului, deficitul valutar și scăderea accelerată a populației fac ca viitorul Cubei să fie extrem de incert, iar presiunile din partea Washingtonului amplifică această fragilitate.
