Conform datelor recente pentru perioada mai-decembrie 2025, o mare parte din tranzacțiile imobiliare se concentrează în municipiul reședință al județului. În unele județe, restul localităților au înregistrat doar câteva vânzări de locuințe.
Cel mai evident dezechilibru a fost identificat în județul Brăila, unde un impresionant procent de 95,9% din tranzacțiile imobiliare au avut loc exclusiv în municipiul Brăila. Dintre cele 879 de tranzacții raportate la nivel județean în perioada analizată, 843 s-au realizat în oraș, lăsând doar 36 de vânzări pentru celelalte localități din județ.
Brăila nu este un caz izolat. Procente similare de concentrare a tranzacțiilor se observă și în alte județe, precum Giurgiu, Arad și Galați, unde mai mult de 90% din vânzările de locuințe se desfășoară în municipiul reședință. Județe precum Bistrița-Năsăud, Tulcea și Vâlcea prezintă, de asemenea, niveluri ridicate, cu peste 85% din tranzacțiile imobiliare concentrate în reședința de județ.
În aceste județe, aproape toate tranzacțiile se desfășoară într-un singur oraș, iar restul județului are o influență minimă pe piața imobiliară.
Pe de altă parte, există județe în care tranzacțiile sunt distribuite mult mai echilibrat. Un exemplu relevant este Ilfov, unde municipiul Buftea – reședința de județ – are o pondere scăzută în totalul tranzacțiilor, piața fiind dominată de localitățile periurbane și de extinderea rezidențială din jurul Capitalei.
De asemenea, în județele Cluj și Timiș, locuințele sunt vândute în mai multe orașe, nu doar în reședința de județ.
O pondere mare a reședinței de județ în totalul tranzacțiilor este adesea asociată cu o dezvoltare economică mai slabă a localităților din județ. Acest dezechilibru reflectă, în același timp, lipsa investițiilor și a locurilor de muncă în afara orașului principal, precum și migrarea populației către municipiul reședință sau spre alte județe mai dinamice.
Piața imobiliară din România a înregistrat în 2025 aproape 160.000 de locuințe tranzacționate la nivel național, ceea ce reprezintă o scădere de 5,4% față de anul anterior. Aceste date sugerează că problema nu constă doar în volumul total al tranzacțiilor, ci și în modul inegal în care acestea sunt distribuite pe plan local.













