Economia Spaniei se află în centrul unui experiment european de amploare, care ar putea influența nu doar viitorul țării, ci și direcția Europei în ansamblu. Conform publicației El Economista, succesul acestui experiment ar putea oferi Bruxelles-ului un model de urmat, în timp ce un eșec ar putea aduce consecințe similare pentru Uniune.
Spania, în contrast cu tendințele predominante din Occident, a deschis ușile pentru imigranți, ceea ce a dus la o revoluție demografică și economică, modificând prognozele care până recent erau foarte diferite. Se estimează acum că Spania va fi liderul în creșterea populației din Europa, iar economia ar putea avea un potențial de dezvoltare mai mare decât se anticipa, atâta timp cât ciclul economic rămâne expansiv și reușește să integreze forța de muncă străină. Totuși, efectele reale vor fi vizibile în perioada unei viitoare recesiuni, iar prognozele economice ar trebui explicate în contextul acestui experiment.
Fenomenul migrației din Spania a captat atenția presei internaționale, în special a publicațiilor financiare anglo-saxone. Financial Times a dedicat un reportaj amplu, plasat pe prima pagină a site-ului său, afirmând că „Spania desfășoară ultimul experiment de imigrație la scară largă rămas în Europa”.
Este important de menționat că acest experiment are trăsături specifice, denumite „particularități spaniole”, care se bazează pe naționalitatea și cultura majorității imigranților. Aceștia provin în principal din America Latină, din țări precum Columbia, Venezuela și Argentina, având legături culturale care facilitează integrarea rapidă pe piața muncii.
În timp ce majoritatea economiilor avansate, de la SUA la Germania, își restricționează politicile migratorii, inclusiv cele conduse de guverne socialiste precum Regatul Unit, Spania își continuă politica opusă. În medie, populația născută în străinătate crește anual cu un număr echivalent cu cel al unei oraș ca Málaga, ajungând aproape la 600.000 de persoane, deși datele recente indică o ușoară încetinire.
Conform celor mai recente informații de la Eurostat, Spania va fi țara din Europa cu cea mai mare creștere a populației între 2025 și 2050, contrar prognozelor anterioare care previzionau o scădere. Proiecțiile actuale arată că, în 25 de ani, Spania va avea 53,87 milioane de locuitori, cu patru milioane mai mult decât în 2025.
În același timp, zona euro și Uniunea Europeană vor pierde milioane de locuitori din cauza îmbătrânirii populației și a scăderii natalității. Se estimează că influxul migrator va compensa complet scăderea natalității și creșterea mortalității în rândul populației vârstnice din Spania.
Anul trecut, Spania a contribuit cu aproximativ o treime la creșterea totală a populației imigrante din Uniunea Europeană, conform Fundației Rockwool din Berlin. În mai puțin de 25 de ani, populația născută în străinătate a crescut de la un rezident din 20 la aproape unul din cinci, o proporție chiar mai mare decât în SUA. Jurnaliștii FT menționează că fenomenul este acum mai amplu decât primul val migrator din anii 2000, dinaintea marii crize financiare.
Impactul economic al acestui val migrator este clar. În ultimii doi ani, Spania a fost cea mai dinamică economie avansată din lume și un motor al creării de locuri de muncă în Uniunea Europeană. Din 2020, a generat unul din patru dintre cele 11,1 milioane de locuri de muncă create în blocul european, iar aproximativ 70% dintre acestea au fost ocupate de imigranți, conform analizei Funcas pentru perioada 2019.
Acest fenomen influențează deja potențialul de creștere al economiei spaniole. Creșterea potențială a unei economii este evaluată prin analiza tuturor factorilor care pot funcționa simultan fără a provoca dezechilibre sau presiuni inflaționiste. De exemplu, în perioada 1999-2007, Spania a crescut peste potențial, generând inflație superioară mediei din zona euro și o bulă imobiliară.
În acea perioadă, creșterea potențială a economiei spaniole era de aproximativ 1%, un plafon structural determinat de productivitatea scăzută și îmbătrânirea demografică. Recent, un raport al Băncii Spaniei arată că potențialul de creștere este semnificativ mai mare decât estimările anterioare, indicând o expansiune medie „puțin peste 2%” între 2022 și 2025, comparativ cu 1,3% estimat în 2021. Această revizuire se datorează parțial creșterii populației.
Banca Spaniei recunoaște că „dinamici populaționale mai pozitive decât se aștepta” au schimbat perspectiva macroeconomică a țării. Fluxurile migratorii din ultimii ani au crescut substanțial populația în vârstă de muncă, astfel că „creșterea anuală medie a populației între 2022 și 2025 a fost cu aproape 1 punct procentual mai mare decât se prevăzuse”.
Acest aspect a permis o creștere mai intensă a ocupării potențiale decât se anticipa. De asemenea, scăderea continuă a NAIRU (rata șomajului structural) este identificată ca un alt motor al creșterii potențiale. După o perioadă în care șomajul structural a rămas blocat la niveluri de 14-15%, Banca Spaniei estimează o scădere a acestei rate la aproximativ 11%, ceea ce înseamnă că economia poate genera mai multe locuri de muncă fără a provoca presiuni inflaționiste. Sosirea masivă a imigranților contribuie la acest efect pozitiv în economie, deși creează și alte efecte adverse, care vor fi discutate ulterior.
Deși economiștii utilizează termeni tehnici pentru a explica această schimbare, realitatea este mai simplă: sosirea populației „tinere” în țară crește proporția celor capabili să producă, comparativ cu cei care consumă din motive de vârstă. Această situație, generată de influxul migrator, oferă un spațiu mai mare de creștere pentru economia Spaniei.
Dincolo de aspectele cantitative ale migrației, este interesant să analizăm și dimensiunea calitativă și socială a acestui „experiment” pe care îl trăiește Spania. Tabloul social divers reflectat de mărturiile jurnaliștilor britanici include senegalezi care supraveghează parcările din Valencia, tineri pakistanezi jucând cricket în piețele din Țara Bascilor, nomazi digitali americani în apartamente de lux din Madrid și Barcelona și muncitori din construcții din Peru.
Vocile intervievate subliniază recunoștința față de politica de regularizare a Guvernului condus de Pedro Sánchez. „Trebuie să-i mulțumim pentru tot”, afirmă un muncitor latino-american, cel mai frecvent întâlnit dintre noii sositori, în ciuda atenției media concentrată pe sosirile din Africa.
Mărturiile spaniolilor oferă, de asemenea, perspective clare asupra situației. Antreprenorul Juan Félix Huarte, președintele Uriel Investments, afirmă că imigranții au devenit esențiali pentru economia țării datorită ratei de fertilitate de 1,1 copii per femeie, cea mai scăzută din UE după Malta, și a faptului că mulți tineri spanioli refuză locuri de muncă dificile.
Deși Spania are o rată a șomajului de peste 10%, companiile lui Huarte se confruntă cu dificultăți în a găsi muncitori dispuși să conducă camioane de gunoi sau excavatoare. Același lucru este semnalat și de Nino Redruello, chef responsabil de un grup de restaurante: „În fond, suntem recunoscători pentru această imigrație, pentru că fără ea probabil nu am avea aproape deloc sector de restaurante”.
Reportajul subliniază și provocările generate de creșterea rapidă a populației. Există îngrijorări că acest fenomen ar putea duce la crearea de locuri de muncă slab plătite și cu calificare redusă. Cu alte cuvinte, țara ar putea să importe în principal forță de muncă ieftină. Într-o economie deja orientată către turism, ospitalitate sau construcții, acești muncitori ajung, în principal, în aceste domenii, iar provocarea majoră a Spaniei rămâne productivitatea.
Impactul productivității scăzute se reflectă în creșterea redusă a veniturilor gospodăriilor, subliniază expertul. În 2025, venitul pe lucrător a crescut în medie cu 0,6% în zona euro, dar a scăzut cu 0,1% în Spania. Unii economiști sugerează că țara ar trebui să utilizeze această perioadă de creștere pentru a se concentra pe îmbunătățirea productivității, o forță de muncă mai calificată fiind esențială pentru atingerea acestui obiectiv. „Acesta este un moment bun pentru a analiza ce tip de imigrație este necesară”, subliniază Raymond Torres, director de conjunctură la Funcas.
O altă provocare majoră evidențiată de reportaj este locuința, în special în marile orașe, unde locurile de muncă sunt concentrate. Deși mulți actori evită să stabilească o legătură directă, este clar că această creștere a populației contribuie la o cerere puternică într-un context de ofertă limitată. Prețurile locuințelor au depășit vârful din perioada bulei imobiliare din 2008, conform unui studiu CaixaBank. Din 2015, acestea au crescut cu 48% la nivel național și aproape s-au dublat în Madrid și Barcelona. Chiriile au crescut cu 39% între 2021 și 2025 în toată Spania și cu 59% în Comunitatea Madrid, conform Fotocasa.
Analiza acestui context este influențată de confruntările politice din Spania. Într-o vizită în orașul Mataró, unde 39% din populație este născută în străinătate, corespondenții FT discută cu reprezentanți ai partidului Vox, care leagă această situație de creșterea criminalității, și cu oficiali din guvernul local, care contestă această asociere. Aceasta duce la o confruntare de date și interpretări care nu clarifică situația.
Întrebarea crucială, dacă acest experiment va fi considerat un succes sau un eșec, ar putea rămâne fără răspuns până la următoarea recesiune economică a Spaniei. În prezent, într-un ciclu de expansiune, economia reușește să absoarbă forța de muncă din străinătate. Totuși, provocări importante, cum ar fi cea a locuințelor, devin evidente. Când ciclul economic se va schimba și piața muncii va resimți o activitate mai redusă, menținerea acestei populații într-o economie predispusă la distrugerea rapidă a locurilor de muncă va reprezenta o provocare economică și socială majoră, cu implicații pentru întreaga Europă.
