„Pacienții vin spunând «am simțit că m-a lovit cineva în spate, m-am uitat și nu era nimeni»”
Ruperea tendonului lui Ahile este o afecțiune care apare tot mai frecvent în rândul tinerilor. Această problemă este adesea agravată de lipsa încălzirii corespunzătoare înainte de a face exerciții fizice. Dr. Teodor Negru, medic specialist în Ortopedie-Traumatologie, cu supraspecializare în Chirurgia sportivă a gleznei și piciorului la Spitalul Euroclinic din București, parte din Rețeaua de Sănătate Regina Maria, detaliază variantele posibile de tratament chirurgical. „În primele 2-3 săptămâni, nu e o idee bună să calce pe piciorul operat”, avertizează medicul, subliniind importanța informării corecte pentru a ajuta pacienții să ia cele mai bune decizii.
Ruperea tendonului lui Ahile este, de cele mai multe ori, o experiență dureroasă și necesită intervenții rapide. Dacă tratamentul medical este adecvat, recuperarea poate fi completă. Dr. Negru explică soluțiile chirurgicale pentru repararea tendonului, ilustrând prin poveștile a doi pacienți care au trecut prin această intervenție.
Sevastian, un tânăr de 34 de ani, își amintește cum, în timpul unui meci de fotbal, a suferit o rupere de tendon. „Eram pe un teren sintetic și jucam fotbal. De la epuizare, pe final de meci, în loc să lovesc mingea, am lovit piciorul stâng în piciorul drept. A fost o lovitură foarte puternică care, pur și simplu, m-a secerat”, povestește el. După ce a reușit cu greu să ajungă acasă, a consultat din nou pe dr. Teodor Negru, care a confirmat diagnosticul de ruptură. Intervenția chirurgicală a decurs fără complicații, iar Sevastian a urmat un program de recuperare timp de 9 luni, beneficiind de suportul familiei sale.
Claudiu, un alt pacient de 38 de ani, a avut o experiență similară, accidentându-se tot în timpul unui joc de fotbal. „Am fost mereu o persoană activă. În 2023, jucam fotbal alături de niște copii și m-am accidentat. Inițial, nu am știut cât de grav este. Am condus 200 de kilometri fără să realizez că am o ruptură totală de tendon”, rememorează el. După ce a fost diagnosticat, a suferit o intervenție chirurgicală, iar recuperarea a fost de aproximativ 95-98% din capacitate, conform estimărilor dr. Negru.
Tendoanele, inclusiv tendonul lui Ahile, joacă un rol esențial în mișcarea articulațiilor, conectând mușchii la oase. Spre deosebire de mușchi, tendoanele necesită un timp mai îndelungat pentru a se vindeca. Dr. Negru explică faptul că ruptura tendonului lui Ahile nu afectează doar sportivii de performanță, ci și „sportivii de weekend”, adică persoanele active care nu se încălzesc corespunzător sau nu au o pregătire sportivă adecvată.
Un studiu a arătat o creștere a incidenței rupturilor de tendon al lui Ahile în SUA, de la 1,8 la 2,5 persoane dintr-o sută de mii între 2012 și 2016. Cei mai afectați sunt bărbați tineri, cu vârste între 20 și 39 de ani, în urma unor activități sportive sau recreative. Totuși, cea mai mare creștere a fost observată la pacienții de vârstă mijlocie, între 40 și 59 de ani, ceea ce poate ajuta la strategii de prevenție a accidentărilor.
Pentru sportivii de performanță, ruptura tendonului lui Ahile este o leziune gravă din cauza perioadei lungi de recuperare. Tratamentul variază în funcție de vârstă și stilul de viață al pacientului. Medicii subliniază că tehnicile minim-invazive pentru repararea rupturii pot reduce riscurile de recidivă. De asemenea, vârsta nu este un criteriu exclusiv pentru intervenția chirurgicală; stilul de viață este mult mai relevant.
De obicei, ruptura tendonului lui Ahile este completă, iar diagnosticul poate fi confirmat prin ecografie. În funcție de severitatea leziunii, există mai multe tehnici chirurgicale disponibile, fiecare cu avantaje și dezavantaje. De exemplu, rata de infecție este mai mare în cazul intervențiilor chirurgicale deschise, dar acestea oferă o sutură mai puternică. Tehnicile minim-invazive prezintă o rată de recidivă extrem de scăzută.
Recuperarea este esențială după intervenție, iar în primele 2-3 săptămâni, pacienții sunt sfătuiți să evite să calce pe piciorul operat. Ulterior, recuperarea poate dura între 6-8 săptămâni, iar unii pacienți pot reveni mai repede la activitățile normale. Dr. Negru subliniază importanța complianței pacientului, explicând în detaliu procesul și așteptările înainte de intervenție pentru a-i ajuta să facă cele mai bune alegeri.
