Ziua de 23 aprilie este sărbătorită nu doar prin slujbe religioase, ci și printr-o bogăție de tradiții populare care simbolizează protecția, fertilitatea și renașterea naturii.
Una dintre cele mai răspândite obiceiuri este împodobirea gospodăriilor cu crenguțe verzi. Oamenii plasează ramuri de salcie, fag, stejar sau frasin la porți, uși, feronerie, grajduri și chiar la fântâni.
Această practică are rolul de a proteja gospodăria. Conform credințelor populare, aceste crengi apără casa, animalele și culturile de spirite rele, boli și farmece. În anumite zone rurale din Transilvania și Moldova, se folosesc și crenguțe de leuștean, așezate la intrarea în grajduri, pentru a proteja animalele.
În plus față de crengi, la porți se pun uneori brazde cu iarbă verde sau flori de primăvară, simbolizând reînnoirea naturii după iarnă.
Ziua Sfântului Gheorghe este asociată și cu ritualuri menite să asigure sănătatea. Conform tradiției populare, la sate, femeile se spală dimineața cu rouă, considerată benefică pentru frumusețe și vitalitate.
În diverse regiuni, oamenii utilizează plante considerate protectoare, iar obiceiurile variază de la o zonă la alta. La sate, în special în Moldova și sudul țării, se rostesc descântece pentru spor și belșug, iar oamenii urmează tradiții menite să aducă noroc pe tot parcursul anului.
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, cunoscută în popor sub numele de Sângiorz, marchează și începutul anului pastoral.
În această perioadă se desfășoară „măsuratul laptelui”, un proces prin care se determină cantitatea de lapte produsă de fiecare oaie din turmele comune. De asemenea, începe urcarea turmelor la munte, odată cu debutul pășunatului.
În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este văzut ca „capul primăverii”, cel care deschide calea naturii către viață.
Se spune că, atunci când se aud primele broaște, sfântul primește simbolic cheile sezonului cald de la Sfântul Dumitru. Astfel, începe ciclul vegetației, iar natura „înverzește” sub ocrotirea sa.
Conform credinței populare, Sângiorzul deschide ciclul vegetației și marchează intrarea în anotimpul cald, care se finalizează la Sfântul Dumitru. Cei doi sunt considerați „străjeri ai timpului”, cărora le sunt simbolic încredințate cheile vremii.
În tradiția creștină, Sfântul Gheorghe s-a născut în Cappadocia, într-o familie de creștini, în timpul domniei împăratului Dioclețian.
A fost ofițer în armata romană, dar a decis să-și mărturisească public credința, în ciuda persecuțiilor. Din cauza acestui gest, a fost arestat și supus unor torturi severe, rămânând fidel credinței sale, fiind în cele din urmă martirizat.
