Andrei Miercure își aduce aminte cu plăcere de primul său rol principal în lungmetrajul „Po tamburi”, dar vorbește și despre proiectele recente, cum ar fi „Cazul Samca”, care este acum în cinematografe, și filmul „Cursa destinului”, ce va fi lansat pe 21 aprilie. La acest din urmă film, Andrei a avut rolul de acting coach pentru regizorul Andrei Borțică, explicând cum se construiește un personaj, cum se depășesc blocajele și ce înseamnă colaborarea într-o echipă în diverse contexte de producție.
Andrei Miercure discută și despre relația sa cu actorii tineri, abordarea textelor dificile și echilibrul dintre exigență și sprijin. De asemenea, vorbește despre direcțiile artistice care continuă să-l atragă, de la roluri care explorează zone mai puțin confortabile, până la dorința de a experimenta și în comedie.
MEDIAFAX: Ai absolvit UNATC în 2019 și ai început să lucrezi în teatru și film încă din liceu. Ai jucat în producții foarte diverse. Există un numitor comun în alegerile tale sau urmezi pur și simplu intuiția când alegi un rol?
Andrei Miercure: Îmi place să cred că registrele diferite mă ajută să evoluez pe toate planurile.
MEDIAFAX: În filmografia ta există personaje foarte diferite. Există roluri care au fost un adevărat contra-emploi pentru tine? Care au fost cele mai dificile și de ce?
Andrei Miercure: Sincer, nu îmi dau seama, privind înapoi, care rol abordat a fost un adevărat contra-emploi. De fiecare dată când am avut probleme sau blocaje în construirea unui caracter, am considerat că este o oportunitate bună de a explora mai adânc în interiorul meu.
MEDIAFAX: Care a fost rolul pe care l-ai simțit cel mai greu de lăsat în urmă după filmare?
Andrei Miercure: Krleza, din filmul „Po tamburi” – regizat de Stanislav Tomic, este personajul de care m-am despărțit cel mai greu. Poate pentru că imediat după filmare a venit pandemia, sau pentru că a fost primul rol principal într-un film de lungmetraj, o producție internațională. Toată acea experiență a fost pur și simplu extraordinară.
MEDIAFAX: Recent, ai parte de mai multe premiere. „Cazul Samca” rulează acum în cinematografe, în aprilie ai premieră la Teatrul Evreiesc cu piesa „Nveile” (Hoitul) și urmează să fie lansat și filmul „Cursa Destinului”, unde rolul tău depășește sfera de actor. Să le luăm pe rând.
Andrei Miercure: Filmările pentru “Cazul Samca”, regizat de Horia Cucută și George ve Ganaeaard, mi-au amintit de un exercițiu util pe care îl făceam în facultate, la cursul de actorie de film, unde trebuia să ne adaptăm stilul de joc în funcție de tipul de încadratură al filmării. Come and see!
Premiera de la Teatrul Evreiesc de Stat mă face să cred că pot face față oricăror provocări pe care le poate ridica un spectacol/proiect. Iar filmul „Cursa Destinului”, regizat de Andrei Borțică, m-a învățat că ambiția și devotamentul sunt esențiale pentru a finaliza un proiect. Pe lângă rolul mic din film, am fost și acting coach-ul lui Andrei, ceea ce mă face să afirm că îmi doresc să încep să predau la un moment dat.
MEDIAFAX: Pe platoul din „Cursa Destinului”, un film realizat în memoria tatălui său, Andrei a fost simultan actor, regizor și scenarist. Tu erai coleg de scenă și, în același timp, omul care l-a format. Cum ați navigat în această dinamică?
Andrei Miercure: Se sfătuia des cu mine și încerca să integreze în construcția filmului și a personajului său aspectele discutate. A fost o colaborare plină de provocări, de la căldurile lunii iulie, la tensiunile acumulate într-o perioadă intensă de muncă, dar, în cele din urmă, a reușit să facă față tuturor provocărilor, ceea ce mă face să-l felicit pentru parcursul său.
MEDIAFAX: Andrei Borțică te-a descris ca pe omul fără de care nu ar fi putut duce meseria până la capăt. Cum primești o astfel de responsabilitate?
Andrei Miercure: Cu seriozitate. Dacă cineva își pune încrederea în mine, voi face tot posibilul să nu dezamăgesc, dar nu mă feresc să atrag atenția asupra lucrurilor esențiale pe care consider că ar trebui să le aibă o persoană și, mai apoi, un actor. Andrei crește și devine din ce în ce mai bine pregătit. Sper să continue să acumuleze experiență și să rămână omul plin de viață pe care îl cunosc. Bravo, Andrei!
MEDIAFAX: Ați lucrat împreună și pe texte dificile, precum Shakespeare, despre care Andrei spunea că păreau aproape imposibil de memorat la început. Cum îl ghidezi pe un actor tânăr să intre în ritmul și logica unui astfel de text?
Andrei Miercure: În primul rând, citirea completă a textului, descifrarea liniilor principale și secundare de acțiune, apoi lucrul propriu-zis pe text. Cam atât pot spune, în rest „eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc”.
MEDIAFAX: Ca mentor, cum reușești să păstrezi echilibrul între exigență și sprijin, mai ales când lucrezi cu actori foarte tineri?
Andrei Miercure: Fiecare persoană este diferită, așa că încerc să îmi bazezi stilul de lucru pe comportamentul fiecăruia și cerințele specifice fiecărui tip de personalitate. Exigența este benefică atunci când simt că este necesară integrarea unor limite, în rest, ofer sprijin cât mai mult posibil. Un sprijin exigent, bineînțeles.
MEDIAFAX: Ce sfat i-ai da astăzi lui Andrei, în acest moment al carierei lui, când începe să își construiască propriile proiecte și drumul în cinema?
Andrei Miercure: Să aibă curaj să se exprime. Să nu se oprească din a dori să crească. Să rămână fidel adevărului și să-l caute în toate aspectele vieții sale. Să fie cumpătat. Să aibă răbdare. Să nu uite că este vorba despre drum, nu despre destinație. Să pună în balanță lucrurile și să aleagă mai mult cu inima decât cu mintea. Să iubească. Să-și trăiască viața și să pună pe hârtie ce înțelege din ea. Să rămână ambițios. Să nu uite că munca bate talentul. Să se ia în serios în ceea ce privește meseria. Să nu uite de disciplină. Să nu uite să se bucure. Să vadă haosul ca pe o forță creativă și să-l structureze. Să zboare ca un vultur.
MEDIAFAX: Întorcându-ne la parcursul tău de până acum, ce crezi că te-a ajutat cel mai mult să evoluezi ca actor?
Andrei Miercure: Nu pot să identific un singur lucru, dar pot spune că întreg parcursul meu, de la încercările din viața personală, la burnout, la numeroase proiecte, la introspecție continuă, la perioade ascendente și descendente, toate aceste experiențe m-au ajutat să evoluez.
MEDIAFAX: Actoria nu este o profesie previzibilă, nici ca program, nici emoțional. Ești unul dintre actorii care au vorbit deschis despre epuizare și limite, alegând și pauze, înfruntând poate una dintre cele mai mari temeri: aceea de a nu pierde sau de a rămâne fără proiecte. Când și cum a venit acel moment?
Andrei Miercure: Momentele de acest gen nu vin anunțate. Te lovesc atunci când te aștepți mai puțin și, de regulă, vin împreună cu multe alte lucruri. Cred că un artist trebuie să treacă și prin perioade de neinspirație. Să se repete. Să nu facă bine ceea ce face. Să fie demotivat, confuz, pierdut. Nu poți pretinde că ești artist dacă nu ești, mai întâi, om. Iar oamenii nu sunt „perfecți”. Pauzele sunt esențiale pentru a rămâne în contact cu ceea ce ești sau devii, pentru a-ți formula o perspectivă coerentă asupra lucrului pe care-l practici.
MEDIAFAX: La ce tip de roluri ai vrea să ajungi în următorii ani și ce provocări artistice te atrag cel mai mult?
Andrei Miercure: Uhh… îmi place această întrebare. Cred că sunt o persoană atipică și mă atrag foarte mult rolurile în care pot să experimentez zone mai puțin confortabile din mine. Oameni nervoși, anxioși, tulburați. Mi-ar plăcea să depășesc și sfera normalului și să încerc să construiesc un caracter cu tulburări de personalitate, de ce nu. Dar îmi doresc să fac și comedie. Așadar, de toate, dacă se poate!
