Gibellina a fost complet distrusă în urma cutremurului din 15 ianuarie 1968, care a afectat Valea Belice, provocând moartea a aproape 300 de persoane, rănirea a peste 1.000 și strămutarea a aproximativ 100.000 de oameni. În loc să reconstruiască orașul pe vechiul său amplasament, autoritățile au luat o decizie neobișnuită: ruinele au fost acoperite cu beton, într-o lucrare monumentală realizată de artistul Alberto Burri, conform CNN. Rezultatul este „Grande Cretto”, o suprafață de aproape 86.000 de metri pătrați, constând din blocuri de beton separate prin „străzi” care urmează traseul vechiului oraș. Astfel, Gibellina a devenit un „Pompeii modern”, nu conservat de natură, ci intenționat „înghețat” pentru a păstra memoria tragediei.
Cutremurul a lovit pe neașteptate, după mai multe replici, culminând cu unul de 6,4 grade pe scara Richter. Orașul a fost distrus în câteva secunde. „A fost complet neașteptat”, își amintește un localnic. „Cutremurul a fost doar prima catastrofă. După aceea, am fost abandonați de toți.” În primele luni, statul a oferit chiar bani pentru ca locuitorii să plece din zonă, iar mulți au decis să emigreze.
Noua Gibellina a fost construită la aproximativ 30 de minute distanță, într-o zonă mai accesibilă, aproape de infrastructură. Orașul a fost conceput în stil modernist, cu străzi largi și arhitectură experimentală, dar fără centrul tradițional italian. Drept urmare, a fost perceput de mulți drept un oraș „străin” și dificil de adaptat.
Pentru a reda identitatea comunității, autoritățile au ales o soluție atipică: au invitat artiști din întreaga lume să contribuie la reconstrucție. „În fața uitării, au ales să renască orașul prin artă”, explică reprezentanții locali. În timp, Gibellina a devenit un muzeu în aer liber, cu peste 5.500 de opere de artă contemporană, incluzând sculpturi monumentale, instalații și arhitectură experimentală. „Ce s-a întâmplat aici este incredibil”, afirmă localnicii care au trăit tranziția de la distrugere la renaștere culturală.
Astăzi, Gibellina are aproximativ 3.000 de locuitori și a fost desemnată prima Capitală a Artei Contemporane din Italia. „Grande Cretto” rămâne piesa centrală: un loc ce marchează distrugerea, dar și imposibilitatea de a uita. „Este o operă care nu vorbește despre moarte, ci despre viață”, spun cei implicați în proiect. Deși orașul se confruntă în continuare cu depopulare și dificultăți economice, autoritățile speră că statutul cultural din 2026 va atrage noi vizitatori și artiști.
