Noile informații sunt menite să sprijine autoritățile în determinarea zonelor care necesită restaurare prioritară. Echipe formate din arhitecți, ingineri, restauratori și arheologi au examinat aproximativ 1.200 de structuri din orașul antic. Aceste structuri includ locuințe, ateliere și alte construcții, având în total peste 13.000 de încăperi. Fiecare element semnificativ – pereți, pardoseli, fresce sau mozaicuri – a fost documentat prin fișe tehnice ce reflectă starea de conservare. În total, s-au realizat aproximativ 70.000 de astfel de fișe, conform raportului Il Post.
Până acum, majoritatea intervențiilor de restaurare erau bazate în principal pe experiența specialiștilor. Noul sistem propune stabilirea priorităților prin utilizarea de date precise referitoare la deteriorarea fiecărui element arhitectural. Fiecare fișă conține informații despre defectele identificate, dimensiunea acestora și impactul asupra stării de conservare. Pe baza acestor date, se calculează indicatori precum nivelul general de degradare și riscul de deteriorare.
Ruinele orașului Pompei. Sursa foto: captură video
Toate datele au fost integrate într-un sistem informatic dezvoltat în colaborare cu Universitatea din Salerno și compania Visivalab. Această platformă include o aplicație web care permite specialiștilor să raporteze în timp real problemele observate în sit. Aceștia pot adăuga fotografii și actualiza starea clădirilor sau a elementelor arhitecturale.
Pe baza informațiilor colectate, autoritățile au creat un plan de lucrări pentru următorii trei ani. Programul cuprinde atât intervenții de întreținere curentă, cât și restaurări mai complexe. Obiectivul acestui sistem este de a eficientiza intervențiile și de a le face mai sustenabile din punct de vedere economic. Proiectul de monitorizare va continua și în anii următori, iar evaluările detaliate realizate de specialiști vor fi repetate anual. În paralel, dronele și sistemele radar vor analiza situl lunar pentru a detecta schimbări precum infiltrațiile de apă, dezvoltarea vegetației, fisuri în structuri sau eventuale tasări ale terenului. Compararea imaginilor colectate în timp va permite identificarea rapidă a zonelor cu noi deteriorări.
