Alin Comșa afirmă că lucrările lui Constantin Brâncuși au rămas în Franța și în America, ceea ce le-a oferit o oportunitate suplimentară de a fi apreciate.
„Cei care cred că Academia Română nu a primit darurile lui Brâncuși nu ar trebui să se supere. Faptul că acele lucrări și acel atelier au rămas în Franța și la New York reprezintă o șansă, deoarece doar așa operele lui ajung să fie cunoscute”, precizează Comșa în cadrul podcastului „Altceva! Cu Adrian Artene”.
El menționează și fotografia realizată de Brâncuși la intrarea în Paris, o lucrare artistică din anul 1904, de Ziua Franței: „De ce? Pentru că știa ce va deveni. O parte dintre lucrările de început ale lui Brâncuși au fost achiziționate de colecționari români. Primul Sărut se află la Craiova. Astfel, Brâncuși continuă să progreseze. La începutul carierei sale în Franța, Brâncuși a fost susținut de colecționarii români”, adaugă Alin Comșa.
Expertul face o comparație între „titanii” culturii române, Mihai Eminescu și Constantin Brâncuși.
„Românii spun că, în cazul lui Eminescu, acesta rămâne universal fiind român, în timp ce Brâncuși devine universal păstrându-și identitatea românească. Brâncuși este român, dar este și al lumii. Este, practic, singurul român care reușește să influențeze arta universală. Nu l-am pierdut, el este un simbol al culturii românești, dar care a devenit universal”, afirmă Alin Comșa.
Făcând o paralelă cu Eminescu, ambii „au avut senzația că lucrurile nu pot fi realizate perfect”.
„Această căutare… se spune că la un moment dat nu a mai lucrat nimic, dar de fapt el lucra constant la operele sale și la organizarea lucrărilor în atelier. Nu ar fi putut fi mutat în România. Confuzia provine de la ședința la care au participat George Călinescu, Mihail Sadoveanu și Zambaccian, când avea deja în colecția sa Cap de copil. Concluzia acelei ședințe a fost că arta sa este decadentă. Este ilogic; mai degrabă a fost o chestiune de supraviețuire și neînțelegerea artei lui Brâncuși”, concluzionează Comșa.
