George Marinescu
Ziarul BURSA #Piaţa de Capital / 19 martie
Depunerea scrisorii de intenţie din partea SAI Muntenia Invest pentru administrarea Fondului Proprietatea (FP) confirmă ceea ce ziarul BURSA a anunţat pe 4 februarie și a reluat pe 27 februarie: Bogdan Drăgoi se pregăteşte să preia FP.
Acest lucru se realizează într-un mod nu brutal, ci rafinat, similar cu stilul său de la SIF1, SIF 4 și SIF 5, unde mari repoziționări de putere sunt prezentate ca simple exerciții de guvernanță, concurență și eficiență administrativă.
Din acest punct de vedere, asistăm la o acțiune calculată: după ce Lion Capital a acumulat rapid acțiuni FP, crescând de la 8,74% la 10,55% din drepturile de vot, și după ce a votat decisiv alături de Ministerul Finanțelor la AGA care a schimbat raportul de forţe din fond, s-a respins mandatul de patru ani dorit pentru Franklin Templeton, fiind înlocuit cu unul de doar un an. Presiunile pentru revocări în Comitetul Reprezentanților s-au intensificat, iar acum SAI Muntenia Invest, controlată de Lion Capital, depune scrisoare de intenţie pentru a administra fondul în care a consolidat influenţa. Aceasta sugerează că ceea ce era considerat speculație jurnalistică devine un plan executat cu răbdare.
În mod oficial, totul pare corect. Fondul Proprietatea are trei candidaţi interesaţi de administrarea activelor sale nete de 2,31 miliarde lei: Franklin Templeton International Services, administratorul istoric al fondului din 2010, INVL Asset Management UAB împreună cu partenerul local Impetum Management și SAI Muntenia Invest. Pe hârtie, competiția pare a fi una matură, dar una dintre candidaturi apare după o serie de evenimente convenabile, punând la îndoială imparțialitatea procesului. Acționarul care a cumpărat agresiv acțiuni FP după 30 septembrie anul trecut, ajungând recent la 10,5%, este același actor care a acționat concertat cu Ministerul Finanțelor în ultima adunare a acţionarilor, iar investitorii de retail îl privesc cu suspiciune.
Într-un interviu recent pentru ziarul BURSA, investitorul sloven Matej Rigelnik a afirmat că evenimentele recente la FP nu pot fi citite ca o simplă formalitate de piaţă. Beneficiarul real al celor trei fonduri slovene care dețin peste 7% din Fondul Proprietatea, Rigelnik, a subliniat că momentul de cotitură a fost iniţiativa de transparenţă și noua direcţie de guvernanţă care au evidențiat valoarea reală a activelor-cheie, cum ar fi Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti, Portul Constanţa și Salrom. Exact atunci a început achiziția de acțiuni FP de către Lion Capital. Astfel, ceea ce a început ca o resetare de guvernanţă s-a transformat într-o luptă pentru control și influență.
Rigelnik a discutat despre implicarea „statului”, distrugerea încrederii în board și riscul ca viitoarele decizii să nu mai fie luate în interesul tuturor investitorilor. Tonul său este sever, dar faptele îl susțin, făcându-l greu de respins ca simplă retorică.
Elementul pe care BURSA l-a sesizat din februarie este că nu este vorba doar despre o candidatură, ci despre o succesiune de mutări care includ achiziția de pachete, alinierea cu statul în voturi decisive, repoziționarea boardului și, în final, depunerea unei scrisori de intenţie pentru administrarea FP. O astfel de secvenţă ar putea fi numită strategie.
Alianţa dintre Ministerul Finanțelor și Lion Capital devine cheia întregului mecanism. După AGA din 26 februarie, echilibrul de putere s-a schimbat, deoarece statul român și-a aliniat votul cu Lion Capital. Rigelnik sugerează că, din cauza unui litigiu privind numele, Lion Capital rămâne pentru el SIF1, ceea ce conferă întregii situații o notă nostalgic.
El evocă „monstruoasa coaliţie”, un episod istoric în care forţe antagonice s-au unit pentru a-și apăra interesele. Comparatia poate părea teatrală, dar este susţinută de detalii semnificative. Guvernul a emis o procură specială pentru a permite votul unui secretar al AGA propus de SIF1, iar ministrul Finanţelor a semnat două procuri pentru vot și numirea secretarului care să numere voturile. Nimănui altcuiva nu i s-a permis să participe la numărarea voturilor, ceea ce sugerează o disciplină între stat și acționarul privat, făcând ideea unei simple coincidențe greu de crezut.
În același timp, mișcările din interiorul boardului FP completează tabloul. Lion Capital a solicitat revocarea lui Matej Rigelnik din funcţia de membru al Comitetului Reprezentanților, argumentând că propunerea de acordare unui nou mandat de patru ani pentru Franklin Templeton nu a respectat solicitările acţionarilor. Acest tip de argument coincide cu cel folosit de Ministerul Finanțelor pentru demiterea altor membri, evidențiind o sincronizare între instituția publică și acționarul privat.
Pe de altă parte, fondurile slovene au cerut revocarea lui Andrei Octav Moise, subliniind că acesta nu mai este acționar FP. Detaliul devine și mai interesant prin faptul că Moise a vândut 3,3% din fond către Lion Capital și a votat în favoarea propunerilor acestora, contribuind la schimbarea balanței în adunarea acționarilor. Ulterior, Moise a cumpărat 101 acțiuni FP, o mișcare modestă care nu schimbă percepția generală.
Pe parcurs, Lion Capital a continuat să își consolideze poziția în acționariat. La finele şedinţei din 10 martie controla 337,6 milioane de drepturi de vot, respectiv aproximativ 10,55% din total.
În aceeași zi, au avut loc patru tranzacții deal cu 27,1 milioane de acțiuni FP, echivalentul a 0,85% din capital, la prețul de 0,6 lei pe acțiune, cu 4,71% peste referinţa din piaţa regular. La începutul lunii, deținea 8,74%. În câteva zile, creșterea a fost semnificativă, având loc în perioada în care se redesena controlul intern și se pregătea lupta pentru administrator.
În acest context, candidatura SAI Muntenia Invest devine un act de confirmare, nu de debut. SAI Muntenia Invest este controlată de Lion Capital și scoasă pe piață de administratorul Longshield Investment Group, fosta SIF Muntenia. Astfel, gruparea lui Bogdan Drăgoi nu se mulțumește să influenţeze FP din poziția de acţionar major, ci aspiră acum la administrarea directă a fondului. Aceasta nu mai este o influență marginală, ci o candidatură clară pentru a administra unul dintre cele mai importante vehicule ale pieţei de capital româneşti.
Contrastul cu ceilalți competitori este instructiv. Franklin Templeton administrează FP din 2010 și a primit un nou mandat de doar un an, după ce propunerea pentru patru ani a fost respinsă. INVL Asset Management, împreună cu Impetum Management, a fost considerată o opțiune, dar procesul de selecție a fost anulat de acționari la finalul lui 2023. Acum, jocul s-a mutat din zona formală a selecției în cea a puterii acționărești, unde avantajele nu mai sunt distribuite egal.
Problema nu este una sentimentală, ci de structură. Fondul Proprietatea a fost creat pentru a compensa cetăţenii români pentru proprietăţile confiscate în comunism și a devenit un simbol al transparenței și disciplinei. De aceea, întrebarea dacă Fondul Proprietatea va deveni un „SIF 6” este devastatoare. Aceasta exprimă teama că fondul ar putea aluneca de la un model de guvernanţă corporativă modernă către un sistem în care influenţa valorează mai mult decât regulile.
În lumina acestor informaţii, depunerea scrisorii de intenţie de către SAI Muntenia Invest nu este o ştire izolată. Clanul Drăgoi și-a construit poziția în acționariat, s-a aliniat cu statul, a scurtat mandatul administratorului istoric și a realizat mișcări de epurare în board, culminând cu depunerea propriei scrisori de intenţie pentru administrarea FP.
Este greu de spus ce ar mai fi lipsit pentru ca scenariul să devină mai explicit, poate doar o declaraţie oficială că toate aceste evenimente sunt pur întâmplătoare și că Bogdan Drăgoi a ajuns în poziţia de a prelua Fondul Proprietatea exact în momentul în care circumstanțele s-au aliniat.
Conform procedurii, va urma un proces de selecţie, iar Comitetul de Remunerare şi Nominalizare va informa piaţa cu privire la calendarul etapelor ulterioare. Lion Capital a renunțat la o propunere anterioară, ceea ce poate fi interpretat ca un semn de flexibilitate. Ironia este că, cu cât aparențele de procedură sunt mai bine respectate, cu atât rezultatul de putere devine mai sofisticat. Nu se forţează uşa, ci se schimbă discret codul de acces.
Astfel, miza reală nu mai este dacă SAI Muntenia Invest are dreptul să candideze; evident că are. Nici dacă Lion Capital are dreptul să cumpere acțiuni; evident că are. Nici dacă Ministerul Finanţelor are dreptul să voteze cum crede de cuviinţă; evident că are. Miza este dacă Fondul Proprietatea, construit ca simbol al despăgubirii cetăţenilor, este împins prin alianţe de conjunctură către zona de influenţă a unui grup care şi-a pregătit terenul pas cu pas, ignorând semnalele de alarmă trase de piaţă și de acţionarii minoritari. În acest punct, depunerea scrisorii de intenţie de către SAI Muntenia Invest nu mai poate fi considerată o simplă informaţie de flux bursier.
