Ca reacție imediată, piețele de petrol și gaze au experimentat o volatilitate semnificativă, iar prețul petrolului Brent a crescut cu aproximativ 20% comparativ cu nivelul din februarie.
Cotațiile au crescut rapid de la aproximativ 70 de dolari pe baril la peste 100 de dolari, înainte de a scădea din nou spre 90 de dolari la începutul lunii martie.
Declarațiile președintelui american Donald Trump, care a afirmat că războiul se va încheia „foarte curând”, au contribuit la scăderea prețurilor, calmând temporar piețele.
Chiar dacă optimismul investitorilor a dus la o corecție a prețurilor, creșterea prețului petrolului continuă să reprezinte o amenințare reală, conform unei analize realizate de The Conversation.
Spre deosebire de tarifele comerciale, conflictele militare nu pot fi suspendate unilateral. De asemenea, funcționarea normală a producției din Orientul Mijlociu și securitatea Strâmtorii Hormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul mondial, rămân incerte.
Această situație generează îngrijorări serioase în Europa, care depinde în mod semnificativ de importurile de energie.
Creșterea prețului petrolului afectează economia europeană într-un mod mai rapid decât alte șocuri economice. Consumatorii simt imediat majorarea prețurilor la carburanți și energie, în timp ce companiile se confruntă cu costuri mai mari de producție și transport.
Uniunea Europeană importă cea mai mare parte a petrolului și gazelor utilizate. Deși utilizarea energiei regenerabile a crescut și eficiența energetică s-a îmbunătățit, economiile mari, cum ar fi Germania, Franța, Italia și Spania, rămân vulnerabile. Transportul rutier este principalul consumator de petrol, urmat de industriile chimică, metalurgică și a hârtiei.
În fața creșterii prețului petrolului, autoritățile europene se confruntă din nou cu o dilemă. Banca Centrală Europeană trebuie să decidă dacă prioritizează combaterea inflației sau protejarea locurilor de muncă. În prezent, inflația se află sub ținta de 2%, iar o creștere a dobânzilor ar putea agrava riscul de recesiune.
În paralel, Comisia Europeană și guvernele naționale pot recurge la măsuri directe, cum ar fi plafonarea prețurilor, subvenții pentru populație și achiziții comune de energie. Totuși, nivelul ridicat al datoriilor publice și costurile mari de finanțare limitează opțiunile disponibile.
Europa se confruntă astfel cu un risc real de recesiune, însă această criză ar putea accelera tranziția către surse de energie regenerabilă și reducerea dependenței de combustibilii fosili.
