Campania de bombardamente desfășurată de Statele Unite și Israel în Iran a ajuns în ziua a șasea. După peste 100 de ore de atacuri, cele două țări au reușit să elimine mai mulți lideri oficiali de rang înalt, inclusiv pe ministrul Apărării iranian, Amir Nasirzadeh, comandantul Garda Revoluționară Islamică, Mohammed Pakpour, și Liderul Suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei. Israelul a raportat că, de la începutul conflictului, au fost eliminați peste 40 de comandanți și lideri iranieni, iar Donald Trump a afirmat că „oricine vrea să devină lider ajunge să fie mort”.
În ciuda acestor atacuri destinate decapitării conducerii iraniene, Teheranul continuă să lanseze, zilnic, zeci de drone și rachete balistice, iar regimul își menține funcționarea. Aceasta se datorează faptului că structura sa politică este semnificativ diferită de cea a altor regimuri din lume.
Spre deosebire de regimurile ultra-personalizate din Siria sau Venezuela, unde eliminarea liderului a dus la colapsul regimului, sistemul politic din Teheran este conceput pentru a rezista. Deși Liderul Suprem al Iranului este cea mai influentă persoană din Republica Islamică, puterea este distribuită în trei ramuri: judiciară, executivă (președintele) și legislativă (parlamentul sau Majlis). Șeful puterii judiciare, numit de Liderul Suprem, supraveghează activitatea președintelui, care este ales de popor, la fel ca și membrii parlamentului.
Candidaturile pentru funcțiile publice trebuie să fie validate de Consiliul Gardienilor, o instituție formată din 12 membri, dintre care jumătate sunt clerici numiți de Liderul Suprem, iar cealaltă jumătate este compusă din specialiști numiți de puterea judiciară și validați de parlament. Consiliul Gardienilor are drept de veto asupra oricărei inițiative legislative emise de Majlis. În cazul în care apare un conflict, intervine o altă instituție, Consiliul pentru Discernământ, care rezolvă dispute între parlament și Consiliul Gardienilor și consiliază Liderul Suprem, acesta fiind responsabil pentru selecția celor 48 de membri ai Consiliului pentru Discernământ.
Astfel, Republica Islamică funcționează ca un regim hibrid cu mai multe centre de putere. Revoluționarii care au instituit regimul după 1979 au păstrat unele instituții din sistemul monarhic anterior, dar au creat și instituții paralele din lipsă de încredere în acestea. Printre aceste instituții se numără Adunarea Experților, alcătuită din 88 de clerici de rang înalt, aleși prin vot popular pentru mandate de opt ani, dar ale căror candidaturi trebuie să fie validate de Consiliul Gardienilor. Rolul Adunării este de a supraveghea activitatea Liderului Suprem și de a alege un nou lider în cazul în care acesta decedează sau nu mai poate conduce.
Până la alegerea unui nou Lider Suprem, acesta este înlocuit de un triumvirat format din președintele republicii, șeful puterii judiciare și un specialist din cadrul Consiliului Gardienilor ales de Consiliul pentru Discernământ. Acest sistem a fost conceput pentru a funcționa chiar și în absența Liderului Suprem.
Liderul Suprem are control asupra Armatei Iraniene, a cărei misiune este apărarea țării, și este, de asemenea, liderul Corpului Gardienilor Revoluției, responsabil de protejarea regimului islamic, a arsenalului de rachete și a aliaților regionali ai Iranului, cunoscută sub denumirea de „Axă a Rezistenței”. Corpul Gardienilor Revoluției reprezintă forțele militare de elită ale regimului, având în componență peste 150.000 de militari.
Corpului Gardienilor Revoluției a fost implicat și în reprimarea protestelor din Iran la sfârșitul anului trecut și începutul acestui an. De asemenea, aceștia au fost responsabili pentru atacurile de retaliere împotriva bazelor americane din regiune, a Israelului și a statelor din Golf, lansând sute de rachete și drone în ultimele zile.
Pe lângă aceste instituții, în Iran funcționează și numeroase servicii de informații și securitate care protejează regimul, având sarcini ce se suprapun cu cele ale altor agenții similare, precum Ministerul Securității, forțele de spionaj și contraspionaj din cadrul Corpului Gardienilor Revoluției, directoratul Artesh al armatei regulate sau Oghab 2, o agenție de contraspionaj specializată în protecția infrastructurii nucleare a țării.
