De mai bine de 30 de ani, Ali Khamenei a reprezentat centrul absolut al puterii în Iran. Conform Sky News, pentru susținătorii săi, el a fost perceput ca un lider providențial, în timp ce criticii l-au văzut ca un simbol al unui regim rigid, represiv și izolat.
Khamenei a fost numit lider suprem la vârsta de 50 de ani, în 1989, după decesul ayatollahului Ruhollah Khomeini, dar inițial nu era văzut ca alegerea evidentă. Constituția a fost modificată pentru a-i permite preluarea funcției. De atunci, puterea s-a concentrat treptat în jurul său, instituțiile-cheie ale statului fiind populate cu susținători fideli, iar deciziile sale au devenit norme obligatorii.
Regimul său a reușit să supraviețuiască mai multor valuri de proteste, cel mai intens având loc în 2022, în urma morții tinerei Mahsa Amini, care se afla în custodia poliției morale. Reacția autorităților a fost brutală, cu mii de oameni uciși sau arestați, conform organizațiilor pentru drepturile omului. În fața acestor revolte, Khamenei a vorbit despre „dușmani” care încercau să răstoarne Republica Islamică, afirmând că sistemul nu va ceda.
În ianuarie 2026, noi proteste au fost reprimate violent, iar intervențiile forțelor de securitate au dus la mii de morți și arestări, conform organizațiilor pentru drepturile omului.
Pe plan extern, Khamenei a cultivat imaginea unui lider neînduplecat, considerând Statele Unite drept „Marele Satan” și Israelul „Micul Satan”. A susținut dezvoltarea programului nuclear, în ciuda sancțiunilor severe care au afectat economia iraniană. Acordul nuclear din 2015 a adus o fărâmă de speranță pentru detensionare, dar retragerea SUA din această înțelegere a adâncit, din nou, izolarea Teheranului.
Sub conducerea sa, Iranul a sprijinit deschis grupări precum Hezbollah și Hamas și a susținut rebelii houthi din Yemen. De asemenea, Teheranul a furnizat drone Rusiei, utilizate în războiul din Ucraina. Strategia sa a fost aceea de a construi o „Axă a Rezistenței” împotriva influenței americane și israeliene în regiune.
Cu toate acestea, în interiorul țării, economia a rămas fragilă. Sancțiunile internaționale, investițiile masive în programul militar și lipsa reformelor structurale au alimentat nemulțumirea populației. Inflația ridicată, deprecierea monedei și lipsa investițiilor au erodat nivelul de trai, în timp ce puterea politică continua să fie concentrată în jurul liderului suprem.
Ali Khamenei a supraviețuit unei tentative de asasinat în 1981, incident care i-a afectat permanent brațul drept. A fost ales președinte în același an cu un scor covârșitor și a condus Iranul timp de două mandate înainte de a deveni lider suprem. De-a lungul anilor, și-a consolidat autoritatea printr-un sistem de securitate puternic și prin menținerea unui cult al personalității discret, dar constant întreținut.
