Clauza de apărare reciprocă a Uniunii Europene, prevăzută în articolul 42.7 din Tratatul de la Lisabona, impune statelor membre obligația de a sprijini o țară care este atacată pe teritoriul său. Deși formularea acestei clauze este considerată mai fermă decât cea a Articolului 5 din NATO, în practică, mecanismul european este perceput ca fiind mai puțin eficient, având în vedere că securitatea continentului s-a bazat istoric pe garanțiile oferite de Statele Unite prin intermediul Alianței Nord-Atlantice, conform Euronews.
Generalul Clancy a clarificat că NATO și UE îndeplinesc roluri diferite. NATO continuă să fie o alianță militară, în timp ce Uniunea Europeană are un mandat mai amplu, incluzând dimensiuni politice și economice. Din acest motiv, activarea articolului 42.7 ar trebui să se concentreze asupra amenințărilor ce se află „sub pragul Articolului 5”. Acestea includ riscuri hibride, crize umanitare, atacuri cibernetice și alte forme de agresiune care nu se încadrează în definiția unui conflict armat clasic.
„Este vorba despre complementaritate. Trebuie să întărim legătura dintre UE și NATO, nu să o duplicăm”, a subliniat oficialul.
Declarațiile au fost făcute într-un context în care UE își accelerează reformele în domeniul apărării, ca răspuns la invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina. În cadrul Conferinței de Securitate de la München, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a solicitat „activarea” clauzei de apărare reciprocă, subliniind că aceasta devine relevantă doar dacă este susținută de încredere și capacități reale.
Atât Articolul 5 al NATO, cât și articolul 42.7 al UE au fost invocate o singură dată până acum: primul a fost activat după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, iar al doilea a fost activat de Franța, în urma atentatelor de la Paris din 2015.
Un element central al noii strategii europene este programul „Defence Readiness 2030” (Pregătire pentru Apărare 2030). Acest program vizează creșterea capacităților militare prin achiziții comune, iar statele membre pot accesa împrumuturi totalizând 150 de miliarde de euro pentru investiții în muniție, drone, apărare antiaeriană și forțe terestre.
Generalul Clancy a menționat că UE se află acum în procesul de implementare, având toate cele nouă domenii prioritare în lucru. Anumite sectoare, cum ar fi dronele și activele spațiale, progresează mai rapid, influențate de lecțiile învățate din conflictul din Ucraina.
Întrebat dacă Europa va putea să se apere singură până în 2030, generalul Clancy a adoptat o poziție prudentă: „2030 este un obiectiv, dar procesul este unul continuu”. Oficialul a avertizat că Europa nu își va putea permite să reducă eforturile de apărare după această dată.
În contextul dezbaterilor despre autonomia strategică și temerilor legate de posibile schimbări în politica externă a Americii, discuția despre rolul clauzei de apărare reciprocă a UE devine tot mai relevantă.
Mesajul conducerii militare europene este clar: Uniunea trebuie să fie pregătită pentru un spectru larg de crize. De la pacea fragilă la conflicte deschise, toate scenariile sunt acum posibile. Acest lucru implică atât investiții financiare, cât și claritate juridică și strategică.
