Pentru o perioadă îndelungată, colectarea și analiza datelor au fost rezervate exclusiv statelor. Agențiile guvernamentale gestionau interceptările și imaginile satelitare într-un sistem strict clasificat. În prezent, acest monopol este contestat de emergența unui ecosistem privat de „intelligence as a service” (informații ca serviciu). Datorită rețelelor sociale, imaginilor satelitare comerciale și analizei de date la scară largă, companiile private sunt acum capabile să colecteze volume uriașe de informații, pe care le pot vinde instituțiilor publice, conform unei analize realizate de The Conversation.
Tehnologiile inițial dezvoltate pentru utilizarea militară, precum dronele, senzorii acustici și recunoașterea facială, au fost integrate în sectorul civil. Camerele de supraveghere conectate la internet, soneriile inteligente și dispozitivele IoT (internet of Things) formează o rețea extinsă de senzori privați.
Deși aceste tehnologii nu au fost concepute ca instrumente de spionaj, utilitatea lor a devenit evidentă. În recente cazuri de răpiri sau infracțiuni, imaginile captate de camerele de acasă au fost esențiale pentru reconstituirea traseelor suspecților.
Astfel, colectarea informațiilor devine un proces pasiv, constant și, în principal, deținut de companii private.
Programul „Search Party” al Ring a permis scanarea imaginilor din cartiere pentru a identifica animale de companie dispărute. Controversa a apărut atunci când compania a început să exploreze un parteneriat cu Flock Safety, un operator de sisteme automate de recunoaștere a numerelor de înmatriculare utilizate de poliție.
Posibila legătură între camerele de acasă și rețelele de urmărire auto a generat temeri cu privire la apariția unei infrastructuri comerciale de supraveghere integrate. Criticii au argumentat că recuperarea animalelor era doar un pretext pentru normalizarea supravegherii în masă. Ca urmare a reacțiilor publice, Ring a decis să anuleze parteneriatul.
Guvernele achiziționează din ce în ce mai frecvent date comerciale, precum recunoașterea facială, analiza comportamentală sau date financiare. Această externalizare ridică întrebări serioase în ceea ce privește legalitatea și protecția drepturilor civile.
Furnizorii privați operează adesea sub reguli mai permisive decât agențiile de stat. În anumite situații, datele generate de consumatori pot fi utilizate fără un mandat judiciar, complicând cadrul legal al vieții private.
Integrarea inteligenței artificiale cu infrastructurile comerciale de supraveghere pare a fi inevitabilă. Camerele din locuințe, automobile și spații publice pot susține sisteme ce monitorizează permanent comportamentele.
Întrebarea nu mai este dacă „informațiile ca serviciu” se vor extinde – acest lucru se întâmplă deja. Problema reală este ce se va întâmpla cu suveranitatea statelor, controlul democratic și dreptul la viață privată, în condițiile în care puterea de a colecta și analiza informații nu mai revine exclusiv statului, ci și companiilor dispuse să le comercializeze.
