Ideea de a crea un anuar statistic pentru București s-a concretizat în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, perioadă în care instrumentele și metodologiile de calcul ale specialiștilor erau încă la început. Biroul a fost înființat în 1883 – 1884, având inițial un referent și un copist, dar „firesce, că n’a putu să corespiunde cerințelor cele mai modeste ale sciinței statistice”.
Primăria a trimis un reprezentant „la specializare” în marile capitale europene.
În 1893, biroul a fost reorganizat, iar fostul său șef a fost trimis în străinătate pentru a studia organizarea și funcționarea serviciului statistic din Budapesta, Viena și Praga.
În urma acestor vizite, trimisul Primăriei Capitalei „a putut să-și dea seama exact de starea lucrurilor în această importantă chestiune și a ales mijloacele cele mai practice pentru adunarea datelor statistice certe”. Aceste metode au început să fie aplicate la București începând cu 1 ianuarie 1894, iar datele culese au fost incluse în „Anuarul statistic al Orașului București pe anul 1895”, prima ediție publicată.
Aceasta face parte din cele 13 exemplare recuperate în format electronic și publicate pe platforma Biblioteca Digitală a Bucureștilor, cea mai recentă ediție datând din perioada comunistă, aproape șapte decenii mai târziu.
Cea mai recentă ediție a fost publicată în 2025, având date din 2024, și a fost elaborată de Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, sub auspiciile Institutului Național de Statistică (INS), sub sloganul „Calculăm statistica oficială a României din 1895”.
Rezultatele recensământului din 1894 arătau că Bucureștiul avea 232.009 locuitori, cifra fiind rotunjită pentru a include persoanele necenzurate la 250.000.
„Oricum s-ar primi lucrurile, recensământul din anul 1894 este cel dintâi recensământ care se apropie mai mult de adevăr. Deja, din punct de vedere fiscal, acest recensământ a dat un rezultat cât se poate de satisfăcător”, afirmau statisticienii bucureșteni de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Creșterea raportată este spectaculoasă și oferă detalii despre categoriile de contribuabili – persoane fizice – din acel an.
„Într-adevăr, la 1 decembrie 1894, când s-a început recensământul, fiscul număra în toată capitala numai 19.047 contribuabili. Dacă, față de această cifră, vom pune numărul capilor de familie bărbați, conform recensământului din 1894, care este de 48.857, avem deja o diferență semnificativă în favoarea fiscului. Diferența crește enorm dacă față de cei 19.047 contribuabili vom pune cifra bărbaților cu vârsta de peste 21 de ani (când, conform legii, cetățeanul devine impozabil) și până la peste 70 de ani, cifra care este de 69.471. Scăzând contingentul anului 1894 de recruți, scutiți conform legii și pe care fiscul nu îi poate urmări, totuși rămâne o sumă respectabilă de impozabili”, detaliază paginile primului anuar al Capitalei.
„Așadar, din punct de vedere fiscal, rămâne netăgăduit că rezultatul recensământului din anul 1894 a adus roade satisfăcătoare și ne-a apropiat mai mult de realitatea lucrurilor”, au concluzionat autorii.
Înaintând cu 68 de ani, până la ediția din 1963 a anuarelor statistice ale Bucureștiului, se observă o creștere masivă a populației. Este vorba despre o expansiune de peste cinci ori a numărului de bucureșteni de la recensământul din 1894 până la cel din 1956, cel mai recent înainte de această ediție.
Anul 1948 este momentul în care populația a depășit pragul de un milion de locuitori, iar în 1956, numărul acestora a ajuns la 1,23 milioane.
Alte 61 de ani mai târziu, conform celui mai recent anuar al Capitalei pentru anul 2024, populația a ajuns la 1,71 milioane de locuitori, înregistrând o scădere constantă începând din 1992, când a atins un vârf de 2,06 milioane de locuitori.
Sursa: INS
În ceea ce privește contribuabilii, populația ocupată civil din București era de 1,25 milioane de persoane la sfârșitul anului 2023, cu un număr mediu de salariați de 1,03 milioane.
