Datele provenite din anuarul „Disponibilităţile de consum ale populaţiei în anul 2024“, recent publicat de Institutul Naţional de Statistică (INS), indică faptul că un nivel scăzut de autoaprovizionare reflectă fie lipsa capacităţilor locale de producţie, fie costuri de producţie excesive în comparaţie cu preţurile de import.
„Dacă costul de producţie depăşeşte preţul obţinut, atunci optăm pentru importuri din ţări mai ieftine. De exemplu, la legume, nu putem produce pe tot parcursul anului din cauza condiţiilor climatice. Producţia în timpul iernii implică costuri ridicate, iar importurile din Turcia sau Spania devin mai avantajoase. Este un lucru firesc“, a declarat Tudorel Andrei, preşedintele INS, pentru ZF.
În anul 2024, România a înregistrat o producţie de 2,2 milioane de tone de legume, cu un consum de peste 3 milioane de tone, dintre care aproximativ 1 milion de tone au fost importate, ceea ce reflectă o dependenţă de 33% de importuri. În cazul fructelor, deşi producţia a fost de 2 milioane de tone, consumul a ajuns la 2,1 milioane de tone, iar importurile s-au ridicat la 1,4 milioane de tone, din cauza perisabilităţii acestora şi a insuficienţei capacităţilor de depozitare pe termen lung, care generează pierderi semnificative din producţia internă.
Cel mai scăzut grad de autoaprovizionare se înregistrează la orez, cu doar 8%, România depinzând aproape exclusiv de importuri din Asia, în special din Myanmar şi Thailanda. Cultura orezului este restricţionată de consumul mare de apă şi de efectele schimbărilor climatice, care aduc veri din ce în ce mai secetoase. Alte produse cu autoaprovizionare scăzută includ piersicile (12%), peştele (13%), zahărul (26%), untul (36%), cartofii (44%) şi carnea de porc (45%).
În cazul cărnii de porc, România a produs 330.000 de tone în 2024, însă consumul a fost de 730.000 de tone, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din consum este acoperit prin importuri, în principal din Germania şi Spania.
„În sectorul porcin, importăm încă majoritatea consumului intern. Au fost implementate programe de finanţare pentru fermele de reproducţie, dar este necesară o investiţie suplimentară în ferme de îngrăşare, abatoare moderne şi procesare. Nu este normal ca principala sursă de proteină pentru români să fie în proporţie de peste 50% din importuri“, a afirmat Dénes Laczkó, CEO al Protena şi Poultry Investment, într-un interviu acordat ZF.
Pe de altă parte, producţia vegetală rămâne un punct forte al României. Ţara îşi acoperă necesarul de grâu, porumb, rapiţă şi floarea-soarelui, iar la grâu, rata de acoperire a consumului din producţie este de trei ori mai mare. Totuşi, lipsa integrării pe verticală face ca exporturile să fie concentrate pe materii prime, cu valoare adăugată scăzută.
