László Tőkés, președintele EMNT, a abordat criza profundă cu care se confruntă atât organizația sa, cât și Consiliul Național Secuiesc (SZNT), ambele fiind susținătoare ale diverselor forme de autonomie. Conform Hungary Today, Tőkés a încercat să transmită un mesaj optimist, însă nu a ascuns dezamăgirea față de lipsa rezultatelor și incapacitatea acestor structuri de a atrage noi segmente din societate.
Publicația evidențiază că evenimentul a fost predominat de participanți în vârstă, indicând un eșec în mobilizarea tinerilor și a femeilor, considerați esențiali pentru formarea unei mase critice capabile să exercite presiune asupra decidenților politici.
Un exemplu de viziune diferită asupra democrației a fost adus în discuție prin referința la Andreas Gross, fost membru al Consiliului Național al Elveției, cunoscut pentru promovarea democrației directe. „Democrația este amenințată de alienarea cetățenilor față de ea. Oamenii vor să participe, să se implice, vor mai mult decât să fie doar reprezentați”, a declarat Andreas Gross, într-un interviu citat de Hungary Today.
Articolul subliniază și nemulțumirile tot mai evidente din zonele secuiești, interpretate ca un semn al pierderii încrederii în Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), formațiune politică ce reprezintă comunitatea maghiară în Parlamentul de la București.
În ceea ce privește blocajul politic și lipsa de alternativă, deși există partide maghiare de opoziție ce critică UDMR pentru eșecul în obținerea autonomiei, Hungary Today menționează că acestea nu au reușit să prezinte soluții viabile. Propunerile legislative depuse până acum nu au avut un impact real, din cauza absenței unei mișcări civice unite și constante.
Publicația subliniază că obediența politică a UDMR față de București riscă să conducă la o ruptură cu electoratul maghiar, ceea ce ar putea duce la pierderea influenței parlamentare.
Un punct de vedere controversat a fost exprimat de politologul Miklós Bakk, membru al organizației TEUS, care a descris eforturile pentru autonomie ca având rezultate indirecte. „Deși demersurile nu au avut succes direct, ele au dus la adoptarea steagului secuiesc ca simbol comunitar și la legitimarea termenului «Ținutul Secuiesc» prin utilizarea sa constantă, inclusiv în spațiul public românesc”, a afirmat Miklós Bakk în cadrul evenimentului.
Acesta a menționat și faptul că problema autonomiei a fost inclusă pe agenda inițiativelor cetățenești europene, chiar dacă șansele de aprobat sunt reduse. Totodată, Bakk a avertizat asupra riscului pierderii județelor secuiești în contextul viitoarei reforme administrative din România. „Dispariția lor ar fi extrem de dureroasă și ar avea consecințe negative din perspectivă istorică”, a adăugat el.
În continuarea dezbaterii, alți participanți au pledat pentru continuarea luptei. Zoltán Zakariás, liderul Alianței Maghiare din Transilvania (EMSZ), a susținut că lipsa succeselor din ultimii 35 de ani nu ar trebui să conducă la abandonarea ideii de autonomie. Președintele SZNT, Balázs Izsák, a propus o analiză a respingerilor oficiale primite până acum și informarea publicului român în legătură cu acestea.
De asemenea, Zsolt Szilágyi, vicepreședinte al Alianței Libere Europene, a sugerat testarea sprijinului popular prin intermediul unui referendum.
Publicația consideră că, paradoxal, viitoarea criză economică și reducerea fondurilor europene ar putea redeschide discuțiile referitoare la autonomie. După aderarea României la Uniunea Europeană, interesul pentru astfel de modele regionale a scăzut, pe fondul promisiunilor de dezvoltare și modernizare.
Analiza oferită de publicație recunoaște indirect eșecul strategiei autonomiste din ultimele trei decenii. Chiar și actorii maghiari discută despre stagnare, impas, lipsă de mobilizare și despre incapacitatea proiectului de a mobiliza populația sau de a crea presiune reală. Aceasta sugerează că autonomia este mai mult o aspirație a unei generații mai în vârstă, decât o cerere susținută masiv și coerent, fiind un subiect menținut de o elită politică în proces de îmbătrânire.
