Pe 25 ianuarie 2025, Muzeul Drents din Assen, Olanda, găzduiește expoziția „Dacia – Imperiul Aurului și Argintului”, care prezintă obiecte de o valoare inestimabilă, inclusiv un coif dacic din prima jumătate a secolului IV î.Hr. și trei brățări din aur pur.
La ora 4:15 în dimineața acelei zile de sâmbătă, orașul era cufundat în întuneric și liniște.
Însă, liniștea este brusc întreruptă de o bubuitură teribilă.
Sunetul acestei explozii se aude departe în această mică așezare olandeză.
În doar trei minute, trei persoane pătrund în muzeu, sparg vitrina care proteja neprețuitul coif dacic de la Coțofenești, expus în original, împreună cu cele trei brățări din aur, și dispar în noapte.
Acțiunea s-a desfășurat extrem de rapid, în mai puțin de trei minute.
Vitrina care adăpostea coiful a fost spartă prea repede.
Directorul muzeului nu a ținut cont de sugestiile asiguratorului, care recomanda o vitrină mult mai rezistentă, adecvată pentru obiectul expus.
Directorul nu a realizat (sau poate a ignorat intenționat) că valoarea spirituală a acestui coif depășește orice sumă de bani.
Coiful dacic de la Coțofenești simbolizează puterea sacră, războiul, regalitatea și religia, toate unite prin aurul din care este confecționat.
Aurul are o semnificație sacră, reprezentând spiritualitate, incoruptibilitate, nemurire, lumină și conexiunea cu divinul.
Coiful din aur pur, purtat pe cap, indică o legătură directă cu sacralitatea și ordinea cosmică.
Nu oricine poate purta un astfel de coif, iar elementele de decor sugerează acest lucru.
Acesta era purtat de un rege-preot, deoarece în societatea geto-dacică puterea politică era echivalentă cu funcția sacră.
Ochii coifului simbolizează veghea, inițierea și transcendența, fiind apanajul conducătorului care percepe atât vizibilul, cât și invizibilul.
Acum, însă, acest obiect cu puteri sacre a dispărut în noapte, probabil învelit într-un prosop sau o cârpă modestă sau poate într-un rucsac fabricat în China.
Încep să apară întrebări. Un lanț de bâlbâieli explicative din București se întreabă cum a fost posibil să se expună un asemenea tezaur în original, mai ales într-un muzeu de dimensiuni atât de reduse.
Cine a semnat decizia de scoatere din țară a pieselor din tezaurul dacic și pe ce temei legal? A existat o evaluare de risc înainte de transfer?
Directorul Muzeului de Istorie a României din București, Ernest Oberländer-Târnoveanu, a fost demis de ministrul Culturii, acuzat de management defectuos al comunicării și lipsă de transparență în privința circumstanțelor expoziției.
Oberländer a afirmat că responsabilitatea pentru siguranța tezaurului revenea muzeului-gazdă, care ar fi mințit în legătură cu măsurile de securitate implementate.
În plus, se pune întrebarea de ce nu a fost organizată o conferință de presă comună între România și Olanda și de ce informațiile oferite publicului român sunt fragmentate și neuniforme.
Întrebarea care persistă însă este: cum a fost posibil furtul unor artefacte atât de valoroase în doar câteva secunde?
Detectivul de artă Arthur Brand a declarat că, la un an după furt, coiful de la Coțofenești este, în opinia sa, intact, împreună cu brățările.
Dacă ar fi fost topit, valoarea sa nu ar mai fi fost aceeași.
În patru zile de la furt, mai mulți suspecți au fost arestați, dar niciunul nu pare dispus să ofere informații despre coif.
În luna mai a anului trecut, au început să circule zvonuri că o bandă de interlopi din România ar fi comandat furtul coifului.
Procurorul general al României, Alex Florența, investighează posibilitatea ca coiful să fie utilizat ca monedă pentru eliberarea unui infractor.
Arthur Brand a declarat unei publicații olandeze că, după arestările inițiale, un suspect a fost eliberat, iar ulterior a fost abordat de ofițeri sub acoperire.
Acesta a afirmat că unul dintre bărbați a plecat cu coiful și s-a întors, ceea ce sugerează că cineva știe unde se află obiectul. „Bănuiesc că prada este ascunsă sau îngropată undeva”, a afirmat Brand.
„Cu cât autorii au mai puțin timp pentru a topi, vinde sau scoate ilegal obiectele din țară, cu atât mai bine. Dacă ar fi durat mai mult, oricum nu ai fi văzut-o”, adaugă Brand.
Referitor la posibila implicare a directorilor, Brand consideră că este puțin probabil ca aceștia să fie implicați în acest caz. „De obicei, cineva fură ceva și caută un cumpărător. Dacă îl topești, vei primi bani mai târziu, dar va trebui să împarți acei bani”, explică el.
Brand consideră că este mai bine pentru autori să dezvăluie unde se află coiful, deoarece, în cazul în care acesta este returnat, judecătorul va fi mai indulgent: „Dacă coiful se întoarce, tot jaful va fi văzut ca un simplu jaf cu explozibili. Nimeni nu a fost ucis și nu s-a folosit violență împotriva nimănui. Toată lumea va fi fericită să primească înapoi prada.”
Detectivul își dă seama că suspecții nu vor dezvălui locația prăzii prea curând, dar rămâne optimist că coiful de la Coțofenești va fi returnat.
