Prăbușirea monedei naționale, inflația galopantă și deprecierea puterii de cumpărare au generat tensiuni sociale semnificative într-o societate deja inegală. Efectele sancțiunilor economice, financiare și tehnologice s-au suprapus unor dezechilibre interne, rezultând într-un efect cumulativ devastator. Iranul, o țară cu un potențial economic ridicat, a suferit un colaps din cauza tensiunilor interne și externe. În opinia mea, singura soluție pentru a ieși din această situație complicată este ridicarea sancțiunilor și implementarea unor reforme economice consistente. Factorul încredere este esențial pentru revenirea economică.
Analizând motivația economică a protestelor, se observă că puține studii explică realitatea din spatele acestor mișcări. Revendicările politice nu reprezintă principala cauză, ci disperarea economică a majorității populației. Această criză economică severă a generat una dintre cele mai grave situații din istoria Iranului. Protestele masive, care au început în 28 decembrie 2025, au la bază disperarea economică provocată de scăderea drastică a nivelului de trai. Cerințele principale ale protestatarilor vizează măsuri pentru stabilizarea monedei, protecția împotriva inflației și reducerea prețurilor. Criza economică a unit grupuri diverse de protestatari, fiecare cu nemulțumirile sale.
Șocurile economice au dus la tensiuni sociale grave și la o criză de încredere. Aceasta este o ilustrare a unei țări afectate de politici inadecvate, inclusiv economice, și de sancțiunile internaționale. De exemplu, prăbușirea monedei naționale (rialul) față de dolar, cu 17% în decembrie (un declin total de 153% în ultimul an), a condus la o inflație ridicată. Cursul actual a depășit 1,5 milioane riali pentru un dolar, stabilind un record istoric. Această creștere a prețurilor a rezultat într-o scădere drastică a puterii de cumpărare pentru majoritatea populației. Inflația explozivă a accelerat deprecierea monedei, amplificând un cerc vicios. O inflație medie anuală de 42,2% și o creștere a prețurilor alimentelor, băuturilor și țigărilor de 72% indică o criză economică profundă. Produsele alimentare esențiale, serviciile medicale și bunurile de bază importate s-au scumpit atât de mult încât au devenit inaccesibile pentru o mare parte a populației. În plus, societatea este polarizată, cu o rată a sărăciei absolute de 30% (aproximativ 28 milioane de persoane) și o rată a sărăciei extreme de 7% (în jur de 7 milioane de persoane afectate de foamete și malnutriție).
Cum s-a ajuns în această situație? Aceasta a fost rezultatul unor politici eronate, ale căror efecte s-au suprapus sancțiunilor impuse Iranului din cauza programului său nuclear. Sistemul dual de schimb valutar (un curs administrat pentru marile companii și anumiți importatori, și un curs liber pentru cetățenii obișnuiți) a cedat sub presiunea corupției și a căutării de rentă. Începând cu anul 2011, sancțiunile au redus drastic veniturile din vânzările de petrol, acestea scăzând de șase ori, de la 1,8 milioane de barili pe zi înainte de 2011 la doar 300.000 barili pe zi, generând deficite bugetare mari și reducând potențialul economic cu peste 50%.
Conflictul de 12 zile cu Israelul din iunie 2025 a agravat aceste probleme economice, provocând o fugă a capitalului, scăderea investițiilor și creșterea costurilor de finanțare.
În plus, proiectul de buget prezentat în noiembrie 2025, care conținea măsuri de austeritate pentru majoritatea populației (creșteri de taxe, indexarea parțială a salariilor din sectorul public etc.) într-o societate polarizată, a intensificat nemulțumirile. De asemenea, seceta severă și lipsa apei în anumite zone au agravat criza.
Guvernul a încercat să atenueze nemulțumirile sociale prin ajutoare sociale de 40 de dolari (la paritatea puterii de cumpărare) pentru 84 de milioane de beneficiari (90% din populație), dar aceste măsuri nu au reușit să calmeze tensiunile sociale. Salariul mediu în Iran este de 255 de dolari, iar salariul minim este de 110 dolari. Guvernul se confruntă cu o problemă structurală, incapabil să recâștige încrederea populației în ceea ce privește stabilizarea economiei, a monedei naționale și reducerea inflației. Este prins între tensiunile economice și sociale interne și presiunea externă, în special din partea Israelului și SUA.
Iranul reprezintă un exemplu de țară care, în ciuda unor puncte forte, a suferit un colaps. Deși dispune de un potențial economic considerabil, cu rezerve importante de petrol și gaze (locul 3 în lume la rezervele de petrol și locul 2 la cele de gaze), cu o pondere scăzută a datoriei guvernamentale în PIB (35,9% din PIB în 2025) și o populație relativ tânără și educată, s-a prăbușit sub greutatea sancțiunilor, a izolării comerciale, financiare și tehnologice, precum și a dificultăților de menținere a echilibrelor externe, inclusiv impactul asupra cursului de schimb. În 2025, 35% dintre exporturile și importurile Iranului erau legate de China, principalul partener comercial.
Criza iraniană are implicații asupra economiei globale. În primul rând, afectează prețurile la energie și gaze naturale. Aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din gazul natural lichefiat tranzitează Strâmtoarea Ormuz, o zonă extrem de vulnerabilă în cazul unui conflict. O blocare parțială ar putea duce la creșterea prețului petrolului cu 10-30%, depășind 85 de dolari pe baril, ceea ce ar putea adăuga între 0,6 și 0,8 puncte procentuale la inflația globală. Comerțul maritim din Golf, evaluat la peste 1.000 de miliarde de dolari pe an, ar fi afectat semnificativ. În al doilea rând, criza iraniană și conflictul cu Israel cresc riscurile geopolitice, având un impact asupra piețelor financiare, generând volatilitate ridicată. În al treilea rând, o posibilă criză umanitară ar putea afecta peste 70 de milioane de oameni din regiunile afectate, iar numărul refugiaților ar putea crește cu 2-5 milioane în țările vecine.
Pentru ca Iranul să iasă din acest cerc vicios, este necesară ridicarea sancțiunilor internaționale, ceea ce ar putea conduce la restabilirea încrederii interne și externe, atragerea de investiții și refacerea potențialului economic și a rețelei de siguranță socială.
