Pentru prima dată, mari zone oceanice din apele internaționale vor fi supuse reglementărilor printr-un acord internațional obligatoriu. Acest tratat, denumit „Acord privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității marine în zone aflate în afara jurisdicției naționale”, a fost finalizat în martie 2023, după 15 ani de negocieri, și a intrat oficial în vigoare la începutul săptămânii.
Acest acord permite crearea unei rețele globale de arii marine protejate în apele internaționale, care până acum erau aproape complet nereglementate.
„Este vorba despre două treimi din oceane și despre jumătate din suprafața planetei care, pentru prima dată, vor avea un regim juridic cuprinzător”, a declarat Adam McCarthy, oficial al Ministerului de Externe al Australiei, conform Reuters.
Tratatul a îndeplinit cerințele necesare pentru aplicare încă din septembrie anul trecut, după ce a fost ratificat de cel puțin 60 de state. Până în prezent, numărul ratificărilor a depășit 80.
Printre statele care s-au alăturat recent acordului se numără China, Brazilia și Japonia. Alte țări, precum Marea Britanie și Australia, ar putea adera în curând. Statele Unite au semnat tratatul, însă acesta va intra în vigoare doar după aprobarea Congresului SUA.
„Este esențial să ajungem la o ratificare globală pentru ca tratatul să fie aplicat eficient”, a explicat Rebecca Hubbard, directoarea High Seas Alliance, care reunește mai multe organizații dedicate protejării oceanelor.
Acordul impune statelor să efectueze evaluări de impact asupra mediului pentru activitățile ce afectează ecosistemele marine. De asemenea, sunt introduse mecanisme pentru împărțirea beneficiilor rezultate din „economia albastră”, care include utilizarea resurselor genetice marine în biotehnologie. Termenul „economia albastră” se referă la activitățile economice legate de oceane, cum ar fi pescuitul, transportul maritim, energia sau cercetarea științifică.
Cu toate acestea, ecologiștii avertizează că pentru a atinge obiectivul „30 până în 2030”, ar fi necesare peste 190.000 de arii marine protejate, iar în prezent doar aproximativ 8% din oceanele lumii beneficiază de o protecție formală.
Este important de menționat că tratatul nu reglementează exploatarea mineralelor de pe fundul mării, competența aceasta rămânând în sarcina Autorității Internaționale pentru Fundul Mării, care se ocupă de mineritul în apele internaționale. „Acordul este ambițios, dar are limite clar definite”, a subliniat Adam McCarthy.
