În această analiză, argumentez de ce consider că următorii 10 ani vor aduce incertitudine și risc extrem. Tranziția către noul superciclu Kondratieff va fi dificilă pentru multe țări aflate la periferie și în regiunile de ciocnire a marilor interese. Aterizarea va fi bruscă și forțată. Voi arăta că, în majoritatea cazurilor, fazele terminale ale superciclurilor (denumite „iarna” Kondratieff) se suprapun cu o creștere a militarizării și a războaielor, în special în punctele de presiune globale. De asemenea, voi explica când se va finaliza furtuna perfectă și care sunt semnele „renașterii” (denumită „primăvara”) societății și economiei globale. În final, voi formula propuneri legate de ceea ce ar trebui să facă România pentru a preveni efectele negative și a crește reziliența în fața șocurilor.
Omenirea intră, din nou, într-o fază periculoasă. Vechiul este dărâmat pentru a face față noului. Aceasta nu este o situație nouă și nu trebuie să intrăm în panică. Inevitabilitatea schimbărilor structurale (care apar ciclic la intervale lungi de timp) este cunoscută încă din Biblie. „Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri, burdufurile se sparg, vinul se varsă și burdufurile se pierd; ci vinul nou se pune în burdufuri noi, și se păstrează amândouă” (Matei 9:17). Aceasta sugerează că formele vechi nu pot susține conținut nou, fiind necesară o schimbare de paradigmă.
În prezent, sfârșitul actualului ciclu superlung Kondratieff se ciocnește de începutul noului superciclu. Lumea de azi prezintă toate simptomele „iernii Kondratieff”: valuri de refugiați, datorie globală record, fragmentare geopolitică, războaie comerciale/protecționism, războaie tehnologice și valutare, o creștere puternică și sincronă a cheltuielilor militare și o goană disperată pentru pole position la startul noului ciclu Kondratieff. Cei mari acționează, iar cei mulți privesc îngrijorați.
„Winter is coming”, spune metafora din Game of Thrones, referindu-se la război, foamete, haos, sărăcie, tensiuni sociale și deprivare materială severă. În contextul superciclurilor Kondratieff, faza Winter (Iarna) implică, istoric vorbind, criză sistemică, incertitudine record, instabilitate socială, semne de criză financiară, bule speculative, accelerarea înarmării și războaie. Resetarea regulilor ordinii internaționale face parte din „meniu”. Aceasta este realitatea pe care o observăm de câțiva ani, dar mai acut în prezent. Ne aflăm în zona de risc extrem: factorul global Kondratieff se îndreaptă către minim, riscul sistemic și incertitudinea sunt maxime, iar militarizările marilor puteri globale, ce par defazate, sunt de fapt sincrone.
Finalizarea actualului ciclu are loc într-un context multipolar. SUA, hegemon experimentat, răspunde defensiv la pierderea avantajului relativ (începând cu al doilea mandat Trump, atitudinea s-a schimbat, fiind evidentă și în modificarea paradigmei în ultima Strategie națională de securitate a SUA). China, puterea emergentă, se află într-un proces intens de catching up economic și tehnologic, având o militarizare accelerată. UE, un actor ce manifestă un rol stabilizator, nu reușește să reducă decalajul tehnologic și de competitivitate față de SUA și se confruntă cu un proces de militarizare întârziat. Rusia își dorește resetarea jocului global pentru a recâștiga sferele de influență pierdute.
Istoria economică a ultimilor cel puțin 500 de ani ne învață cel puțin trei lecții fundamentale. Capitalismul nu colapsează, ci se restructurează, evoluează prin crize recurente (mai degrabă sub impactul salturilor tehnologice decât al luptei de clasă, așa cum susținea Marx). Militarizarea crește sistematic la finalul unui superciclu. Tranzițiile hegemonice (100-140 de ani) nu sunt pașnice niciodată.
De ce este importantă analiza ciclurilor superlungi pentru prezent și viitor? Teoria ciclurilor superlungi (Kondratieff) descrie cicluri economice de 40-60 de ani (cu o medie istorică de 54 de ani), generate de salturi tehnologice majore (revoluția industrială, a electricității, informaticii etc.). Noul SuperCiclu Kondratieff va fi orientat spre AI, Internetul Lucrurilor, big data, Machine Learning, editare genetică, biotehnologii și energii curate. Competiția dintre puterile globale se va desfășura la nivel tehnologic, militar și economic, cu o goană pentru minerale rare, arme cibernetice, dominația AI și tehnologie militară de vârf.
Până atunci, vor urma 10 ani în care lumea se va afla într-o fază periculoasă – „iarna Kondratieff” a vechiului ciclu și tranziția către „primăvara Kondratieff” a noului ciclu. Aceasta înseamnă sfârșitul unui ciclu superlung început în jurul anului 1970 și începutul unui nou superciclu Kondratieff (2030-2080). Tranziția dintre supercicluri durează 10-15 ani. Puterea predictivă nu este completă și nu se poate identifica un an precis de final al superciclului actual.
Care este corelația superciclurilor Kondratieff cu războaiele? Există numeroase studii care corelează ciclurile Kondratieff cu perioadele de conflicte majore. Privind în istorie, ciocnirile dintre „iarna” vechiului superciclu Kondratieff și „primăvara” unui nou superciclu s-au încheiat, cu foarte rare excepții, prin războaie. Tensiunile politice încep încă din faza „Vară” a superciclului, presiunile cresc în faza „Toamnă”, iar în „Iarnă” tensiunile explodează, observându-se o accelerare a militarizării. Pot fi consultate lucrări de referință de autori precum Nikolai Kondratieff, Joseph Schumpeter, Joshua Goldstein, Tessaleno Devezas, Christopher Freeman, Carlota Perez, Immanuel Wallerstein și alții.
Analiza ciclurilor Kondratieff surprinde transformări sistemice ale modului de acumulare capitalist, acestea fiind strâns corelate cu revoluții tehnologice majore și cu reconfigurări geopolitice. Aceste cicluri nu sunt pur economice, ci sunt corelate cu cicluri de militarizare și conflict, în special în fazele terminale.
Unele studii sugerează că și presiunea ridicată în competiția pentru piețe și resurse agravează tensiunile globale și conduce la conflicte armate importante. Nu este speculativ; conflictele armate pot fi folosite ca instrument de ieșire din crize economice majore, acționând ca „motoare” de relansare economică pentru marile puteri.
Războaie la finalul superciclurilor economice. Studii interdisciplinare (istorie economică, relații internaționale, apărare) sugerează o sincronizare între ciclurile economice și cele de război. De exemplu, istoricul Joshua S. Goldstein a demonstrat că vârfurile perioadelor de inflație și crize (marcând finalul unui ciclu Kondratieff) au coincis (cu un anumit decalaj temporal) cu izbucnirea unor războaie între marile puteri. Practic, la fiecare 50 de ani a avut loc un conflict major escaladat, care a resetat ordinea mondială și a dat un impuls unui nou ciclu de creștere.
De exemplu, războaiele napoleoniene au încheiat primul val industrial (ciclul Kondratieff I), pregătind terenul pentru următoarea etapă (era căilor ferate). Criza (Panica) din 1873 și Lunga Depresiune, urmate de războaiele de unificare națională (precum Războiul franco-prusac din 1870–1871) și competiția colonială au escaladat, reprezentând preludiul celui de-al doilea val de inovare (electricitate, chimie, telefon) (ciclul Kondratieff II) și de creștere la începutul secolului XX. Al Doilea Război Mondial (1939–1945) este văzut ca punctul final al valului interbelic (Kondratieff III) și începutul unui nou superciclu (Kondratieff IV): distrugerile masive și reconstrucția ce a urmat au catalizat epoca de aur 1950–1970 (boom-ul economic postbelic). Sfârșitul Războiului Rece (1989–1991) coincide cu finalul valului Kondratieff IV, iar conflictele actuale (ex. războiul din Ucraina, tensiuni în Indo-Pacific, Orientul Mijlociu și alte conflicte armate ce vor apărea) marchează sfârșitul ciclului Kondratieff V și tranziția către valul Kondratieff VI, bazat pe noile tehnologii avansate (AI, energie verde, biotehnologie).
Perspectiva bazată pe analiza superciclurilor Kondratieff sugerează că marile războaie nu sunt întâmplătoare, ci apar adesea ca mecanisme de “descărcare” a tensiunilor economice de lungă durată. Războiul produce o „distrugere creatoare” Schumpeteriană: distruge capitalul învechit, șterge datoriile și stocurile excedentare, apoi cere reconstrucție și inovație, punând bazele unui nou ciclu de boom. Practic, războaiele au acționat ca “resetări” ale economiei globale, eliminând structurile depășite și forțând inovații care au alimentat noua fază de expansiune.
Când se va finaliza furtuna? Când se va termina ”iarna” Kondratieff și când vine ”primăvara”? Aceasta se va întâmpla atunci când se vor manifesta concomitent mai multe procese: componenta ciclică globală iese din minim și începe să urce (se intră în faza „Primăvara / Spring”, caracterizată prin implementarea pe scară largă a noilor tehnologii, creșterea productivității, inflație scăzută și risc redus de conflicte); rata de creștere a militarizării se plafonează (ajungând la un platou), iar investițiile productive și difuzarea civilă a noilor tehnologii militare devin dominante. Probabil în perioada 2030-2035. Cu cât intensitatea conflictelor este mai ridicată, cu atât ieșirea din „Iarnă” și intrarea în „Primăvară” se apropie mai mult de finalul intervalului – anul 2035.
Ce trebuie să facă prioritar România? Este evident că, în prezent, lumea se află la o bifurcație istorică. Tot ceea ce putem spera este să nu trăim un război global devastator și să nu fim în raza de acțiune al vreunui război cauzat de ciocnirea a două sau mai multe sfere de influență (mai mult decât suntem acum prin contagiunea războiului din Ucraina). Deși, după 1945, războaiele directe între marile puteri au fost rare, multe ciocniri de interese au avut loc în sferele de influență ale acestora.
Pentru decidenții români, consider că această perioadă de 10 ani trebuie pregătită prin planificare strategică, simularea unor scenarii (inclusiv radicale), maparea riscur
