Moody’s a decis să reducă ratingul de credit al Budapestei de la Baa3 la Ba1, plasându-l astfel în zona de risc ridicat, adesea numită „junk”. O veste și mai alarmantă este că agenția a pus ratingul sub revizuire pentru o posibilă retrogradare suplimentară, invocând riscurile crescute de neplată.
Importanța acestei decizii este semnificativă, deoarece situația din Budapesta este alarmant de similară cu cea a altor capitale din Europa Centrală și de Est.
În comunicatul emis de Moody’s, un aspect esențial este lichiditatea. Agenția subliniază că datele referitoare la poziția de cash a orașului ridică îndoieli asupra capacității sale de a-și onora toate obligațiile financiare. Astfel, problema nu se rezumă doar la aspecte politice, ci se concentrează pe banii disponibili în prezent pentru a acoperi plățile scadente.
Moody’s a subliniat și următoarele aspecte:
- incertitudinea în ceea ce privește transferurile obișnuite (momentul și condițiile în care vor sosi fondurile de la guvern);
- lichiditatea extrem de scăzută, insuficientă pentru a acoperi „golurile” de cash;
- tensiuni cu guvernul central care ar putea agrava situația financiară.
- Politica și finanțele formează un cocktail care a dus la retrogradarea ratingului.
Retrogradarea are loc într-un context politic delicat: Ungaria se pregătește pentru alegeri parlamentare în primăvara următoare, iar partidul de opoziție TISZA conduce în sondajele independente, exercitând presiune asupra celor 16 ani de guvernare a lui Orban.
Primarul Budapestei, Gergely Karacsony (ecologist și critic vocal al lui Orban), a avertizat în repetate rânduri că orașul riscă insolvența. Acesta acuză guvernul de:
- creșterea semnificativă a impozitelor și taxelor pentru capitală;
- reținerea fondurilor promise;
- exploatarea financiară a marilor municipalități, pentru a le împiedica să devină exemple alternative de guvernare.
De cealaltă parte, partidul lui Orban susține că dificultățile financiare sunt rezultatul „cheltuielilor iresponsabile” ale primarului.
Un element critic al situației este reprezentat de așa-numitele contribuții de solidaritate pe care Budapesta trebuie să le plătească către guvernul central. Aceste taxe au crescut de aproape nouă ori din 2019, de când Karacsony ocupă funcția de primar, ajungând anul acesta să reprezinte circa o cincime din veniturile capitalei. Municipalitatea a inițiat mai multe procese, susținând că taxa ar fi neconstituțională, în timp ce guvernul argumentează că aceasta este justificată prin redistribuirea fondurilor către localități mai sărace.
Pentru a complica și mai mult situația, parlamentul Ungariei a adoptat recent o lege care ar putea constrânge Budapesta să se împrumute în condiții neclare și care l-ar face pe primar responsabil penal pentru eventuale încălcări.
Contextul din București este diferit, dar lecțiile din Budapesta sunt relevante: atunci când o capitală intră într-un conflict prelungit cu guvernul central și devine dependentă de transferuri imprevizibile, costurile împrumuturilor pot crește drastic. Ratingul (sau percepția de risc) are un impact direct asupra:
dobânzilor pentru împrumuturi destinate investițiilor (metrou ușor, termoficare, pasaje, tramvaie etc.);
încrederii furnizorilor și a pieței (contracte, plăți, termene);
capacității de a face față unor luni „grele” fără a reduce serviciile.
În București, unde orice blocaj financiar se resimte rapid în domenii sensibile (transport public, termoficare, reparații majore), un semnal de tipul „lichiditate slabă + transferuri nesigure” poate genera crize în lanț.
