Astăzi, Tribunalul Bucureşti a decis anularea procedurii de selecţie a candidaţilor pentru actualul Directorat al Transelectrica. Instanţa a acceptat solicitările fostului membru al Directoratului, Bogdan Toncescu, care a cerut anularea procedurii de selecţie pentru funcţia de membru al Directoratului Transelectrica, precum şi anularea deciziilor 14/27.03.2024 şi 39/30.09.2024 emise de Consiliul de Supraveghere.
Decizia Tribunalului Bucureşti, deşi nu este definitivă şi poate fi contestată prin apel în termen de 30 de zile de la comunicare, are un impact semnificativ asupra actualei conduceri a Transelectrica. Aceasta confirmă afirmaţiile exprimate în mod constant de ziarul BURSA în ultimii doi ani, evidenţiind vicierea gravă a procedurii de selecţie a candidaţilor pentru funcţia de membru al Directoratului.
Sentinţa subliniază faptul că selecţia, prezentată anterior ca fiind „transparentă” şi „conformă cu guvernanţa corporativă”, a fost, de fapt, o construcţie juridică slabă, incapabilă să reziste în faţa controlului judecătoresc.
Hotărârea Tribunalului Bucureşti serveşte ca o validare a investigaţiilor şi avertismentelor publicate de BURSA, care au detaliat modul în care selecţia conducerii Transelectrica a încălcat reguli fundamentale. De asemenea, a arătat că deciziile Consiliului de Supraveghere au fost adoptate într-un cadru discutabil, procesul având mai mult caracterul unei legitimizări formale a unor opţiuni deja stabilite, în locul unei competiţii deschise şi legale.
Decizia instanţei de a anula întreaga procedură de selecţie reflectă gravitatea neregulilor constatate, contrazicând astfel narativul oficial susţinut de actuala conducere.
Cu toate că instanţa a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 39/30.09.2024 în alte aspecte ca fiind inadmisibilă, esenţa rămâne clară: fundamentul legal al selecţiei a fost distrus. Aceasta constituie o lovitură nu doar pentru cei care au organizat procedura, ci şi pentru întregul sistem de guvernanţă corporativă din companiile de stat, unde selecţiile pentru managementul de vârf sunt adesea prezentate ca exerciţii de conformitate, dar se dovedesc, în instanţă, a fi doar simulacre.
Chiar dacă decizia nu este definitivă şi poate fi contestată, impactul ei public şi instituţional este considerabil. Chiar şi în cazul unui apel, realitatea juridică stabilită astăzi nu poate fi ignorată: o instanţă a stabilit că procedura de selecţie a conducerii Transelectrica a fost ilegală. Aceasta marchează începutul unei crize de credibilitate pentru companie, care nu poate fi gestionată prin comunicate sau mesaje standard despre „respectarea legii”, ci necesită o reformă reală în modul în care companiile strategice ale statului sunt conduse şi controlate.
