Cu o săptămână înainte de Crăciun, românii se pregătesc să celebreze cele mai dragi și cunoscute tradiții, transmise din generație în generație. Obiceiurile de Crăciun contribuie la consolidarea legăturilor dintre oameni, iar în 2025, colindele din seara de Ajun, Ignatul (tăierea porcului), împodobirea bradului, jocul caprei și Viflaimul din Transilvania vor fi, ca de obicei, nelipsite.
Creștinii sărbătoresc anual Crăciunul pe 25 decembrie, ziua Nașterii Domnului. De-a lungul anilor, s-au dezvoltat numeroase obiceiuri legate de această sărbătoare. În timp ce unele tradiții s-au modificat, multe dintre cele vechi sunt încă păstrate și respectate.
Sărbătorile de iarnă încep pe 20 decembrie, odată cu Ignatul, o zi dedicată tăierii porcului. Această dată marchează debutul unor obiceiuri precum umblatul cu capra, ursul, țurca sau brezaia, măști care simbolizează prosperitatea și rodnicia câmpurilor.
În anumite regiuni ale țării, noaptea de 23 spre 24 decembrie este rezervată mesei de Ajun, dedicată sufletelor celor decedați. Mâncarea servită este de post, iar preotul este invitat să binecuvânteze preparatele.
În această perioadă, colindele de Crăciun răsună pentru a anunța Nașterea Domnului. Se crede că aceste cântări au fost dăruite de Dumnezeu pentru a aduce iertare păcatelor. Colindătorii primesc covrigi, mere, nuci și turte numite „scutecele lui Hristos”, iar în prezent, adesea primesc și bani.
Se consideră că ascultarea colindelor la masa de Crăciun aduce armonie și belșug în gospodării. În Moldova, există tradiția păstrării luminii; în seara de Ajun, se aprinde un foc din bușteni, având legătură cu solstițiul de iarnă, cea mai scurtă zi din an.
În Ajunul Crăciunului, nu se aruncă gunoiul din casă și nu se împrumută lucruri. Fetele nemăritate pot descoperi cine le este sortit, lăsând la fereastră câte puțin din toate bucate pregătite pentru sărbătoare.
În ultima zi a postului Crăciunului, preotul vizitează casele credincioșilor cu icoana Nașterii Domnului, anunțând astfel marea sărbătoare a Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Această practică este considerată o slujbă ce se desfășoară în afara bisericii, pe ulițe și în gospodării, aducând vestea că Dumnezeu devine om, fără a înceta să fie divin.
În Ajun, obiceiurile sunt stricte: nu se consumă rachiu, deoarece este văzut ca băutura diavolului. Nu se cer și nu se oferă împrumuturi, gunoiul nu se aruncă, iar certurile sunt evitate, chiar și în glumă.
Copiii pornesc la colindat cu urarea: „Bună dimineața la Moș Ajun, ne dați ori nu ne dați”. În unele zone, aceștia primesc bostan, pentru a le aduce sănătate pe parcursul întregului an.
Se spune că în noaptea de Crăciun, apa se transformă în vin, iar animalele capătă glas. Crescătorii de albine evită să ofere nimic din casă, pentru a asigura prosperitatea stupilor. Fetele nemăritate țin post strict sau lasă mâncare afară, sperând să-și vadă ursitul în vis.
La sat, în Ajun se coc cozonacii, iar pe masă se așază pâine, sare, pește, grâu și un pahar cu apă. Oamenii cred că, în acea noapte, sufletele celor dragi, care au trecut în lumea celor drepți, vin să guste din aceste bucate.
Obiceiul împodobirii bradului a fost adoptat mai recent în România. În trecut, bradul avea o semnificație funerară, simbolizând tânărul plecat prea devreme din viață. Astăzi, bradul reprezintă Sfânta Treime, iar decorațiunile simbolizează bogăția și cunoașterea, asemenea pomului din Grădina Edenului.
În perioada dintre Crăciun și Bobotează, copiii umblă cu Steaua, purtând coroane din hârtie colorată și vestind Nașterea lui Hristos. De asemenea, are loc Vicleimul (Viflaimul) sau Iroziii, o scenetă ce reînvie momentul nașterii Mântuitorului și faptele regelui Irod.
În ziua de Crăciun, ortodocșii participă la Liturghie, iar cei care s-au spovedit primesc Sfânta Împărtășanie. Ulterior, se adună alături de familie pentru a savura o masă festivă. Se spune că este bine să se consume pește dimineața, pentru a avea putere și vitalitate în anul ce urmează.
