Într-un scenariu pe termen scurt, unde războiul durează între 2 și 3 luni, ne confruntăm cu un șoc temporar urmat de absorbția efectelor în 6-9 luni. Aceasta implică un risc geopolitic, cu o creștere temporară a prețului petrolului, a primelor de risc și a perturbărilor logistice, precum și a imigrației. Totuși, situația se poate normaliza destul de rapid.
În cazul unui scenariu pe termen mediu și lung (peste 1 an), se anticipează șocuri persistente cu efecte asupra histerezei inflației înalte, prime de risc mai mari, reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare, investiții blocate și modificări în ceea ce privește „sănătatea” finanțelor publice și sustenabilitatea economică. Vor apărea daune în producția industrială, ocupare și exporturi. Creșterea persistentă a prețului petrolului va determina bănci centrale să reacționeze prin majorarea dobânzilor, în încercarea de a combate inflația ridicată.
Principalele canale de transmisie a efectelor vor include cel energetic (șocul prețului petrolului și GNL), cel de transport (reconfigurarea rutelor și creșterea costurilor de asigurare, care vor conduce la o majorare a prețului bunurilor intermediare, cum ar fi chimicele, îngrășămintele și materialele de construcții), cel financiar/fiscal (prin creșterea aversiunii la risc, volatilitate și efecte negative pe dobânzi și spread-urile suverane, plus scheme de compensare pentru energie și subvenții pentru transport, cu presiune pe deficite și datorii) și cel de investiții (incertitudinea geopolitică crescută va diminua încrederea, amânând investițiile și afectând turismul).
În analiza anterioară, am discutat despre cum Iranul, o țară cu un potențial economic ridicat, a eșuat. Motivația protestelor este în proporție de 90% legată de reducerea drastică a puterii de cumpărare, sub presiunea prăbușirii monedei naționale și a inflației explozive, cauzate în principal de sancțiunile economice, financiare și tehnologice, agravate de dezechilibre interne.
Argumentez că Iranul nu va putea rezista mult timp, aflându-se într-o situație critică, cu tensiuni interne economice și sociale semnificative și tensiuni externe, inclusiv un război reînnoit cu Israel, SUA și aliații acestora. Estimez consecințele economice și sociale ale crizei din Orientul Mijlociu asupra economiei globale, a economiei Uniunii Europene și asupra României. Din punct de vedere rațional, efectele vor avea o amplitudine, difuziune și adâncime mai mari în scenariul pe termen mediu și lung.
-
Iranul, chiar cu toate avantajele sale (un potențial economic solid, rezerve importante de petrol și gaze – locul 3 în lume pentru petrol și locul 2 pentru gaze, o pondere scăzută a datoriei guvernamentale în PIB – estimată la 35,9% în 2025, și o populație relativ tânără și educată), nu va putea rezista pe termen mediu și lung sub povara războiului, a sancțiunilor, a izolării comerciale, financiare și tehnologice, precum și a imposibilității de a menține echilibrele externe. Începând din 2011, sancțiunile au redus veniturile din vânzările de petrol de șase ori, de la 1,8 milioane barili pe zi la doar 300.000 barili pe zi, generând deficite bugetare ridicate și reducând potențialul economic cu mai mult de jumătate. Războiul din iunie 2025 cu Israelul a agravat aceste probleme, provocând fuga capitalului, scăderea investițiilor și creșterea costurilor de finanțare. Conflictul actual va intensifica aceste fenomene.
-
Criza din Orientul Mijlociu va influența economia globală în principal prin șocurile asupra prețurilor la energie și gaze naturale. Aproximativ 20% din petrolul mondial și 30% din gazul natural lichefiat tranzitează Strâmtoarea Ormuz, o zonă extrem de vulnerabilă în caz de război. Analiștii de la Barclays și Goldman Sachs avertizează că prețul barilului de petrol Brent ar putea ajunge în curând la 100-110 $/baril.
În scenariul pe termen scurt, având în vedere că deja s-a înregistrat o blocare parțială în Strâmtoarea Ormuz, prețul petrolului ar putea crește cu 10–30%. Aceasta ar putea contribui cu 0,6-0,8 puncte procentuale la inflația globală, iar creșterea economică globală s-ar putea reduce cu 0,5-0,6 puncte procentuale în 2026. Comerțul maritim din Golf, evaluat la peste 1.000 miliarde USD pe an, ar suferi perturbări semnificative. Criza iraniană și conflictul cu Israel cresc riscul geopolitic, având efecte în piețele financiare și provocând volatilitate ridicată. Se preconizează și o criză umanitară, un conflict regional putând afecta peste 70 de milioane de oameni din zonele direct afectate, iar numărul refugiaților ar putea crește cu 2–5 milioane în statele vecine. La nivel global, polarizarea economică și socială va crește, iar inflația va reduce puterea de cumpărare pentru cei mai vulnerabili 40%, amplificând sărăcia energetică și tensiunile sociale.
În scenariul pe termen mediu și lung, o creștere cu 50% a prețului petrolului, inclusiv efectele indirecte (creșterea primelor de asigurare, a costurilor de transport, reconfigurarea rutelor etc.), ar putea adăuga 1,8-2 puncte procentuale la inflația globală și un minus de 1,3-1,5 puncte procentuale în rata de creștere economică globală. Creșterea incertitudinii va conduce la o majorare persistentă a primelor de risc pe piețele financiare, punând presiune asupra costurilor de împrumut și sustenabilității finanțelor publice, în special în țările cu datorii și deficite ridicate. Băncile centrale vor amâna reducerea dobânzilor și ar putea chiar să le crească pe cele de referință pentru a face față inflației în creștere. Fenomenul stagflaționist se va răspândi, iar inegalitățile economice și sociale se vor adânci.
Cele mai afectate vor fi China și zona asiatică, având în vedere că, în 2025, 35% dintre exporturile și importurile Iranului se desfășoară în relație cu China, principalul său partener comercial.
-
Impactul războiului din Orientul Mijlociu asupra Uniunii Europene va fi semnificativ. În scenariul pe termen scurt (șoc temporar, normalizare în 6-9 luni), având în vedere elasticitățile dinamicii PIB potențial la creșterea prețului petrolului, se estimează o reducere anualizată de 0,4-0,6 puncte procentuale, în condițiile unei creșteri a prețului petrolului între 10-30%. De asemenea, se preconizează o creștere a inflației HICP cu 0,4-0,8 puncte procentuale și o deteriorare a balanței comerciale cu 8-10%, având în vedere dependența energetică a Uniunii Europene și scăderea competitivității cauzate de costurile ridicate ale energiei. Situația finanțelor publice va suferi de asemenea, inclusiv prin reapariția schemelor de compensare propuse de țările Uniunii Europene cu sensibilitate la creșterea costurilor energetice.
În scenariul pe termen mediu și lung, costurile vor fi evidente și amplificate, crescând cu 50% prețul petrolului, conducând la o reducere anualizată a PIB-ului potențial de 1-1,2 puncte procentuale, inclusiv prin influența șocurilor de ofertă generate de costurile mai ridicate asupra productivității și investițiilor.
-
România va resimți consecințe economice și sociale semnificative. Șocul găsește România într-o situație deja inflaționistă și pe fondul unei recesiuni economice adânci. Cu o dependență puternică de importurile de petrol și o inflație deja ridicată (9,6% în ianuarie 2026, cu un Core2 ajustat de 5,5%), cauzată în principal de creșterea TVA și accizelor, precum și liberalizarea prețului la energie, un șoc energetic care ar provoca scumpirea carburanților (unde litrul de benzină a ajuns deja la 8 lei) ar putea reduce și mai mult consumul. Aceasta ar diminua venitul real disponibil prin creșterea prețurilor la bunurile de consum și la utilități, afectând investițiile private (din cauza șocului asupra costurilor și a creșterii dobânzilor) și exporturile nete (din cauza facturii energetice mai mari și a scăderii competitivității).
Pe termen scurt (în contextul unui șoc temporar, cu o creștere a prețului petrolului de 10-30% și o revenire ulterioară), impactul negativ asupra ratei de creștere a PIB-ului real ar putea fi de 0,5-0,6 puncte procentuale (comparativ cu scenariul de bază, fără criza din Orientul Mijlociu). De asemenea, inflația ar putea crește cu 0,6 puncte procentuale (din cauza efectelor directe și indirecte plus presiunea asupra deprecierii cursului), costurile de împrumut ale statului ar putea crește cu 50 de puncte de bază (0,5 puncte procentuale), iar veniturile bugetare în PIB ar putea scădea cu 0,15-0,2 puncte procentuale, având ca rezultat o deteriorare a balanței comerciale.
Pe termen mediu și lung (în ipoteza unui șoc persistent, generat de durata și amplitudinea ridicate, cu o creștere de 50% a prețului barilului de petrol), impactul asupra ratei de creștere economică ar putea fi de 1,5 puncte procentuale (față de scenariul de bază, fără criza din Orientul Mijlociu), inflația ar putea crește cu 1 punct procentual (datorită efectelor directe și indirecte plus presiunea asupra deprecierii cursului), costurile de împrumut ale statului ar putea crește cu 60-80 de puncte de bază (0,6-0,8 puncte procentuale), veniturile bugetare în PIB ar putea scădea cu 0,25-0,35 puncte procentuale și ar putea exista o deteriorare mai puternică a balanței comerciale comparativ cu scenariul pe termen scurt.
Industriile cele mai afectate vor include industria chimică, materialele de construcții, transportul și sectorul agroalimentar. Presiunea va cădea în special pe gospodăriile vulnerabile și IMM-uri, deja afectate de măsurile de austeritate din ultimele 8 luni.
Probabilitatea apariției tensiunilor sociale va crește, având în vedere scumpirea rapidă a costului vieții și deprecierea consistentă a nivelului de trai.
În concluzie, sperăm ca acest conflict să nu dureze mult, deoarece consecințele economice și sociale ar fi semnificative.
