Ziua Internațională a Scrisului de Mână este celebrată anual pe 23 ianuarie, o dată aleasă cu un scop bine definit.
În această zi a venit pe lume John Hancock (1737), o figură de seamă a Revoluției Americane, cunoscut pentru semnătura sa mare, clară și elegantă de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.
Numele său a ajuns chiar să devină sinonim cu termenul „semnătură” în limba engleză. Hancock ocupa funcția de președinte al celui de-al Doilea Congres Continental când a fost semnat documentul istoric.
El a fost primul care a semnat Declarația, iar semnătura sa, nu doar mare și clară, ci și ornamentată, se află într-o poziție proeminentă pe document, având un spațiu mai generos decât orice altă semnătură.
Legenda spune că, în momentul semnării, el ar fi spus: „Vreau ca regele George să poată citi fără ochelari”. Deși nu există dovezi pentru a susține această afirmație, este inclusă în manualele școlare și a devenit o legendă populară.
Semnătura sa a fost considerată un act de sfidare față de Coroana Britanică, asumându-și o putere politică importantă – semnatarii riscau spânzurarea în cazul în care revoluția ar fi eșuat.
La vremea respectivă, cuvântul „semnătură” a devenit un substantiv comun, iar expresia „Put your John Hancock here” însemna „semnează-te aici”.
La începutul secolului XX, „John Hancock” a devenit un idiom cunoscut, iar semnificația sa era bine înțeleasă de toată lumea.
Semnătura scrisă de mână era văzută ca un simbol al curajului civic, dar, din păcate, acest sens s-a pierdut în timp.
Astfel, ziua de 23 ianuarie marchează o ocazie de a reflecta asupra importanței scrisului de mână.
Este un moment în care ne reamintim să trăim cu răbdare, să măsurăm fiecare secundă în litere scrise frumos, poate chiar cu un stilou, însoțit de un toc cu cerneală.
Scrisul de mână se află într-un pericol real din cauza preferinței pentru tastare, care este mult mai comodă și rapidă. De aceea, este esențial să ne rezervăm timp pentru a scrie.
Trebuie să ne amintim că nu totul este o urgență și că lumea va continua să existe și fără presiunea acesteia.
Unele școli acordă o atenție specială scrisului de mână, în timp ce altele nu fac același lucru.
Se știe că scrisul de mână activează mai multe zone ale creierului decât tastarea.
De asemenea, scrisul de mână ajută la reținerea informațiilor în procesul de învățare.
Sistemele de educație avansate, precum cea din Finlanda, pun un accent deosebit pe scrisul de mână, apreciind relațiile neuronale care se dezvoltă atunci când scriem.
Scrisul de mână înseamnă nu doar înțelegere și transmitere de informații, ci și un act politic, un gest de dominare și o formă de artă (caligrafia).
Scrisul de mână reflectă corpul, postura și sufletul autorului.
Deși această zi nu este recunoscută oficial de ONU, este celebrată prin ateliere de caligrafie, campanii educaționale și provocări simple, precum scrierea unei scrisori de mână.
Cu această ocazie, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” expune primul regulament al instituției, redactat chiar de mâna lui Grigore Antipa în 1908.
