Ministerul Finanțelor a anunțat că la întâlnirea din 3 noiembrie cu reprezentanții Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) au fost discutate principalele provocări cu care se confruntă sectorul construcțiilor, precum și propunerile venite din partea mediului de afaceri pentru sprijinirea activității acestuia.
Cererea de informații a fost trimisă la începutul lunii noiembrie, în urma unei întâlniri anterioare menționate de președintele FPSC, Cristian Erbașu, în cadrul seminarului organizat pe 1 noiembrie de FPSC împreună cu Consiliul Concurenței, tema fiind „Provocări concurențiale în sectorul construcțiilor”, la care a participat și presa economică.
Cristian Erbașu a precizat că în cadrul întâlnirii de pe 3 noiembrie, constructorii intenționau să solicite modificarea legislației privind impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și ca facturile restante ale statului pentru lucrările de construcții să fie compensate cu obligațiile fiscale ale constructorilor, inclusiv facturile restante ale autorităților locale.
În solicitarea trimisă pe 6 noiembrie, reporterul Mediafax a cerut detalii despre concluziile discuțiilor de luni, 3 noiembrie, cu conducerea FPSC, întrebând care sunt șansele ca solicitările lor să fie implementate, respectiv rediscutarea IMCA și compensarea facturilor restante ale statului cu obligațiile fiscale ale constructorilor.
Răspunsul Ministerului Finanțelor Publice a fost oferit miercuri, 13 ianuarie, după intrarea în vigoare a măsurilor fiscale adoptate prin „ordonanța-trenuleț”.
„Ministerul Finanțelor recunoaște rolul strategic al sectorului construcțiilor”, au declarat oficialii în răspunsul lor. Aceștia au explicat că mențin un dialog constant cu reprezentanții patronatelor și ai mediului de afaceri, inclusiv cu cei din sectorul construcțiilor, pentru a identifica soluții adecvate care să asigure un cadru fiscal predictibil și o funcționare eficientă a economiei.
„În urma analizelor și a dialogului constant cu mediul de afaceri, a fost decisă ajustarea regimului IMCA, reducând cota de impozitare de la 1% la 0,5% începând cu 1 ianuarie 2026 pentru companiile cu cifra de afaceri de peste 50 milioane euro, precum și eliminarea acestui impozit începând cu anul 2027”, au comunicat reprezentanții instituției.
„Ministerul Finanțelor recunoaște impactul semnificativ al sectorului construcțiilor asupra economiei naționale, atât prin contribuția sa de aproximativ 7% la PIB, cât și prin importanța sa în realizarea investițiilor publice — de la infrastructura de transport la spitale și școli finanțate prin PNRR și programele europene 2021–2027. Consultările cu reprezentanții FPSC vor continua în cadrul analizei politicilor fiscale, respectând atribuțiile instituționale și cadrul legal în vigoare”, au adăugat oficialii.
În ceea ce privește compensările solicitate de patronate, Ministerul Finanțelor a detaliat procedura fiscală în vigoare. „Cadrul legal actual referitor la compensarea de drept în materie fiscală este reglementat de articolul 167 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările ulterioare, care stabilește condițiile în care operează această compensare. Odată îndeplinite condițiile, compensarea se realizează de drept, la data la care creanțele există concomitent, fiind certe, lichide și exigibile”, a precizat MFP.
Oficialii au explicat că compensarea reglementată la art. 167 din Codul de procedură fiscală necesită existența a două raporturi juridice obligaționale în care părțile sunt aceleași, dar se află pe poziții diferite în fiecare raport. Concret, se referă la:
- raportul juridic din care derivă obligațiile fiscale ale contribuabilului, reprezentând impozite, taxe și contribuții datorate bugetului, unde statul este creditor, iar contribuabilul este debitor;
- raportul juridic din care derivă obligațiile statului, reprezentând impozite și taxe plătite în plus ce conferă dreptul la restituire/rambursare, unde statul este debitor, iar contribuabilul este creditor.
„Principiul de bază al compensării este ca cele două părți ale raportului juridic fiscal (statul și contribuabilul) să fie atât debitor, cât și creditor una față de cealaltă. De asemenea, creanțele trebuie să fie administrate de aceeași autoritate publică”, au subliniat specialiștii MFP.
Astfel, dacă un debitor datorează ANAF impozite, taxe și contribuții, dar are de încasat sume plătite în plus sau TVA de rambursat, compensarea se realizează de drept de către ANAF, până la concurența sumei celei mai mici. În cazul în care debitorul datorează ANAF impozite, taxe și contribuții, dar are de încasat sume de la alte autorități publice, compensarea fiscală reglementată de Codul de procedură fiscală nu se aplică, deoarece sumele nu sunt gestionate de aceeași autoritate publică, conform specialiștilor MFP.
„În plus, la art. 230 alin. (3) din Codul de procedură fiscală s-a reglementat un mecanism procedural fiscal care permite ANAF să nu mai execute bunurile debitorului dacă acesta are de încasat sume certe, lichide și exigibile de la o autoritate publică, iar executarea silită se realizează prin poprirea respectivelor sume, dacă debitorul prezintă ANAF o adeverință eliberată de autoritatea publică care certifică sumele pe care le are de primit”, au concluzionat reprezentanții Ministerului Finanțelor.
Președintele FPSC, Cristian Erbașu, a apreciat parțial măsurile adoptate de decidenți în urma discuțiilor cu mediul de afaceri, menționând că există loc de ameliorare pentru anumite aspecte, conform declarațiilor sale pentru Mediafax.
Reporter: Cum comentați rezultatul negocierilor cu Ministerul Finanțelor, în special în privința ajustării IMCA, așa cum a fost transmis în răspunsul pentru Mediafax?
Cristian Erbașu: Este un pas pozitiv, nu doar datorită eforturilor noastre, ci și datorită insistenței altor bresle. Am propus această soluție intermediară, care este mai bună decât nimic. Aceasta a fost discutată de mult, iar insistența a fost constantă. Este bine că s-a ajuns într-o zonă de echilibru care poate rămâne stabilă o perioadă.
Reporter: Cum vi se par deciziile referitoare la compensare?
Cristian Erbașu: În ceea ce privește compensarea datoriilor, lucrurile sunt discutabile. S-au adoptat măsuri de securizare, cum ar fi faptul că administratorii și acționarii devin fidejusori, răspunzând și cu proprietățile personale, situație care anterior nu exista. Totuși, aceasta poate dezavantaja pe cei corecți. Cei incorecți vor găsi soluții pentru a evita răspunderea. Compensările menționate de Ministerul Finanțelor sunt foarte greu de realizat, aproape imposibil în practică. Ce propusesem noi erau compensări similare cu cele din anii anteriori, efectuate regulat, care ar fi fost benefice pentru companii și, implicit, pentru stat.
Ministerul de Finanțe se teme de posibile abuzuri din partea autorităților locale, care s-ar putea îndatora excesiv, iar companiile ar compensa sumele din TVA sau alte impozite, afectând bugetul central. Unele autorități locale ar profita mai mult decât altele.
Reporter: Veți continua dialogul pentru a schimba această situație?
Cristian Erbașu: Desigur, vom continua discuțiile. Trebuie să convingem că această clauză de fidejusor trebuie să aibă nuanțe pentru companiile care au demonstrat bună credință și stabilitate financiară. Aceste companii, care au de încasat sume mari de la stat, au dovedit că sunt de încredere, iar riscurile asociate cu ele sunt minime. Avem nevoie de o activitate economică sănătoasă atât pentru companii, cât și pentru stat. Vom insista asupra unei diferențieri a clauzelor, deoarece am trecut de la o extremă la alta. În trecut nu se ofereau garanții, iar acum s-a ajuns la o situație extremă în care se cere prea mult.
Reporter: Ce părere aveți despre compensarea creanțelor?
Cristian Erbașu: Aici trebuie găsit un algoritm pentru a nu surprinde Ministerul de Finanțe cu sumele datorate de autoritățile locale către firmele de construcții. Este necesar să se găsească un mecanism care să minimizeze riscurile. Continuăm dialogul pentru a debloca funcționarea atât a statului, cât și a companiilor, astfel încât banii să circule, nu să rămână blocați. Există momente în care unii trebuie să plătească celorlalți; statul are de primit, dar și de dat bani. Aceste aspecte trebuie soluționate. O reformă administrativă ar putea facilita derularea compensărilor.
Este un subiect complex. Autoritățile locale sunt parte a statului, având și ele finanțare de la bugetul central, chiar dacă au bugete locale mai mari. Pe de altă parte, pentru investiții, vor depinde în continuare de alocațiile de la bugetul central. Este posibil să se găsească o variantă prin care să se aloce anumite bugete pentru compensări în funcție de numărul de investiții realizate în diverse zone. Așteptăm să vedem ce soluții pot fi propuse.
