Randamentul obligațiunilor guvernamentale britanice pe 30 de ani a atins temporar 5,81%, cel mai înalt nivel din 1998, înainte de a se retrage ușor. În același timp, randamentul titlurilor pe 10 ani a crescut la aproximativ 5,13%, un nivel nemaiatins din perioada crizei financiare din 2008. Această creștere a randamentelor sugerează o scădere a prețului obligațiunilor, ceea ce implică o finanțare mai costisitoare pentru stat.
Vânzările de titluri britanice au fost influențate de incertitudinea politică din Partidul Laburist, în urma demisiilor din guvern și a presiunilor interne asupra lui Keir Starmer de a-și reconsidera poziția. Pentru investitori, perspectiva unei competiții prelungite pentru conducerea partidului ridică întrebări legate de direcția fiscală a viitorului guvern.
Lira sterlină a suferit o depreciere atât în fața dolarului, cât și a euro, coborând în jurul valorii de 1,35 dolari. Analiștii citați de presa financiară subliniază că instabilitatea politică afectează încrederea investitorilor, într-un moment în care finanțele publice britanice sunt deja sub presiune.
De asemenea, presiunea provine și din factori externi. Creșterea prețului petrolului, în contextul tensiunilor din Orientul Mijlociu, a reaprins temerile inflaționiste. Piețele anticipează mai multe majorări de dobândă din partea Băncii Angliei în acest an, pentru a combate un nou val de inflație determinat de prețurile la energie.
Pe termen scurt, investitorii monitorizează două riscuri majore: rapiditatea cu care se va clarifica situația politică de la Londra și dacă viitoarea conducere laburistă va menține disciplina fiscală. Până atunci, Marea Britanie se află într-o situație familiară pentru piețele emergente din Europa: dobânzi în creștere, monedă sub presiune și un mesaj clar din partea investitorilor către guvern.
Situația actuală amintește de tensiunile cu care se confruntă România. După căderea guvernului Bolojan, dobânzile în România au crescut, iar leul s-a depreciat semnificativ.
După căderea Guvernului Bolojan, piețele au reacționat la creșterea incertitudinii politice și la riscul ca planurile de reducere a deficitului bugetar să fie amânate sau abandonate. În acest context, investitorii au cerut dobânzi mai mari pentru a împrumuta statul român, considerând că riscul este mai ridicat. O parte dintre aceștia au preferat să se retragă din activele în lei și să cumpere valută. Această combinație a exercitat presiune atât asupra costurilor de finanțare ale României, cât și asupra cursului de schimb, ducând la creșterea randamentelor și la deprecierea leului.
