Manuscrisul, având o vechime de aproximativ 1.200 de ani, datează din perioada 800–830 . și a fost probabil copiat de un călugăr din nordul Italiei. Cercetătoarea Elisabetta Magnanti a descris momentul descoperirii ca fiind surprinzător, având în vedere că documentul nu apărea în cataloagele oficiale. Verificările ulterioare au confirmat atât autenticitatea, cât și importanța sa. Documentul a fost identificat după ce biblioteca din Roma a digitalizat o parte din colecțiile sale și a transmis imaginile cercetătorilor, conform celor raportate de The Guardian.
„Caedmon’s Hymn”, primul poem în engleză, este atribuit lui Caedmon, un păstor din Northumbria, despre care se spune că ar fi fost analfabet și că a compus versurile în urma unei experiențe religioase. Textul a fost consemnat inițial de Bede în lucrarea sa „Ecclesiastical History of the English People”, însă doar în traducere latină. Noua descoperire este semnificativă deoarece include versiunea în engleză veche direct în corpul textului, nu doar ca notă marginală, cum este cazul în alte manuscrise.
Potrivit cercetătorului Mark Faulkner, manuscrisul reflectă o etapă timpurie în dezvoltarea limbii engleze scrise. Textul este punctat cu semne de punctuație după fiecare cuvânt, ceea ce sugerează că separarea cuvintelor era o practică încă nouă. Această caracteristică oferă indicii importante despre modul în care scrierea evolua spre forma modernă.
Manuscrisul descoperit la Roma se plasează ca al treilea cel mai vechi exemplar cunoscut al poemului, după alte două păstrate la Cambridge și Sankt Petersburg. Cercetătorii consideră că includerea poemului în limba engleză demonstrează că, încă din secolul al IX-lea, poezia în limba vernaculară începea să fie apreciată în mediile religioase și culturale. Descoperirea a fost publicată într-un jurnal academic editat de Cambridge University Press.
Specialiștii subliniază că identificarea manuscrisului a fost posibilă datorită digitalizării arhivelor. Biblioteca din Roma lucrează în prezent la un proiect amplu care va pune la dispoziția cercetătorilor zeci de milioane de imagini ale documentelor istorice. Descoperirea este considerată un exemplu relevant al modului în care tehnologia poate deschide noi direcții de cercetare în studiul patrimoniului cultural. Pentru comunitatea academică, manuscrisul reprezintă nu doar o piesă rară de istorie literară, ci și o dovadă a circulației ideilor și limbilor în Europa medievală.
