Un email scurs din Pentagon a sugerat sancționarea Spaniei și o posibilă reconsiderare a sprijinului pentru controlul britanic asupra Insulelor Falkland, evidențiind tensiuni adânci în cadrul NATO în contextul unui posibil conflict cu Iranul, conform . Dar cât de realizabil este acest scenariu?
În săptămâna trecută, un email din Pentagon a generat îngrijorare printre oficialii din Bruxelles și Madrid, dezvăluind o listă de măsuri punitive pentru aliații care refuză să susțină războiul împotriva Iranului.
Printre propunerile cele mai surprinzătoare se numără încercarea de a suspenda Spania din NATO.
Este oare posibilă o asemenea măsură?
Spania a fost cea mai vocală țară din Europa împotriva războiului, refuzând să ofere drepturi de realimentare și survol asupra bazelor Rota și Morón pentru atacuri împotriva Iranului.
În timp ce Washingtonul consideră acest refuz ca fiind „nivelul absolut minim” al angajamentului în cadrul alianței, Madridul susține că aceste baze nu pot fi utilizate pentru acțiuni neacoperite de tratatul NATO.
Cu toate acestea, în ciuda amenințărilor, SUA nu pot pur și simplu să excludă un membru din alianță. Carta fondatoare a NATO nu prevede un mecanism de suspendare, iar Articolul 13 permite doar retragerea voluntară.
Experții subliniază faptul că Spania are dreptul de a-și proteja suveranitatea.
Aceasta nu este prima dată când se întâmplă o astfel de situație. În 1986, atât Spania cât și Franța și-au închis bazele aeriene pentru SUA în timpul operațiunilor împotriva Libiei.
În plus, scurgerea sugerează că represaliile ar putea afecta și alte țări. Pentagonul ar analiza și sprijinul diplomatic pentru controlul britanic asupra Insulelor Falkland, având în vedere că Regatul Unit a refuzat utilizarea bazelor sale ale Forțelor Aeriene Regale pentru atacuri asupra Iranului.
Pe fondul unei posibile diminuări a angajamentului SUA față de NATO, națiunile europene încep să își dezvolte propriile capacități de apărare.
Miercurea trecută, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a prezentat prima strategie militară a țării pentru Bundeswehr, având ca obiectiv construirea celei mai puternice armate convenționale din Europa până în 2039.
Documentul recunoaște, de asemenea, că, având în vedere concentrarea Washingtonului pe regiunea Indo-Pacific, pilonul european trebuie să își asume o responsabilitate mai mare pentru propria apărare.
Așadar, rămâne întrebarea: acest context va duce la o alianță mai solidă sau la o ruptură permanentă? Aceasta va fi o temă centrală la summitul anual NATO din luna iulie.
