Cazul scufundării navei de marfă rusești Ursa Major în Marea Mediterană revine în atenție, în ciuda faptului că incidentul a avut loc în decembrie 2024. Nava ar fi transportat două reactoare nucleare destinate Coreei de Nord. În momentul scufundării, aceasta se afla la aproximativ 60 de mile (aproximativ 111 km) de coastele Spaniei, iar mărturia ar proveni de la comandantul navei, Igor Anisimov. Cum s-a ajuns în această situație?
Informațiile au fost dezvăluite de CNN, iar detaliile sugerează o posibilă „intervenție rară și cu miză mare” din partea unei forțe militare occidentale care a avut ca scop împiedicarea Kremlinului să livreze tehnologie nucleară avansată unui aliat important precum Coreea de Nord. Reactoarele ar fi fost destinate submarinelor.
Pe 23 decembrie 2024, nava a suferit câteva explozii și s-a scufundat în circumstanțe neclare. Ulterior, au fost observate „activități militare” în zona epavei, ceea ce a generat suspiciuni. De exemplu, în ultimele 12 luni, avioane americane de recunoaștere a materialelor nucleare au survolat zona scufundării, conform înregistrărilor de zbor. De asemenea, o săptămână după scufundare, o navă suspectată a fi de spionaj rusească a vizitat epava, provocând încă patru explozii, conform unor surse din cadrul anchetei spaniole.
Guvernul spaniol a emis un comunicat pe 23 februarie 2025, în urma presiunilor din partea opoziției, în care se preciza că persoana aflată la conducerea navei le-a declarat anchetatorilor spanioli că nava Ursa Major, cunoscută și sub numele de Sparta 3, transporta „componente pentru două reactoare nucleare similare celor utilizate în submarine”, menționând însă că nu era sigur dacă acestea erau încărcate cu combustibil nuclear.
O sursă din cadrul anchetei a menționat că pentru a perfora nava ar fi fost utilizat un tip rar de torpilă.
Înainte de incident, nava a acostat în portul Ust-Luga din Golful Finlandei pe 2 decembrie 2024, pentru realimentare, și s-a îndreptat apoi către o bază de containere din portul rusesc Sankt Petersburg. Datele navei indicau că aceasta se îndrepta spre Vladivostok, având la bord două „capace de canalizare” mari, 129 de containere goale și două macarale Liebherr de mari dimensiuni. Termenul de „capace de canalizare” a fost utilizat de căpitanul navei, conform anchetei.
Proprietarul navei, compania Oboronlogistics, deținută de statul rus, a declarat în octombrie 2024 că navele sale au autorizație pentru transportul de materiale nucleare. Imaginile video din timpul încărcării navei Ursa Major la Ust-Luga arată cum containerele erau introduse în navă, lăsând un spațiu liber în partea de jos pentru acele „capace de acces”. După aceasta, nava a navigat de-a lungul coastei franceze, iar ulterior, navele și aeronavele Marinei portugheze au început să o urmărească în apele teritoriale ale Portugaliei, conform unui comunicat al Marinei.
Într-un moment dat, două nave militare rusești, Ivan Gren și Aleksandr Otrakovsky, au escortat nava Ursa Major. În dimineața de 22 decembrie, Marina portugheză a încetat urmărirea, conform comunicatului. Patru ore mai târziu, în apele teritoriale spaniole, nava a încetinit brusc, ceea ce a determinat echipele de salvare spaniole să contacteze nava prin radio pentru a verifica dacă există vreun pericol, conform anchetei guvernului spaniol. Echipajul a răspuns că totul era în regulă.
Cu toate acestea, peste 24 de ore, nava a deviat brusc de la cursul ei și a transmis un apel de ajutor pe 23 decembrie, la ora 11:53 UTC, conform anchetei. Aceasta s-a întâmplat deoarece nava suferise trei explozii la tribord, cauzând moartea a doi membri ai echipajului. Ulterior, nava s-a înclinat și a rămas în acea poziție.
A urmat evacuarea celor 14 membri ai echipajului care au supraviețuit, fiind preluați de nava de salvare spaniolă „Salvamar Draco”. Tot în acea zi, la ora 19:27, o navă militară spaniolă a sosit pentru a oferi asistență. Cu toate acestea, la o jumătate de oră după sosirea navei spaniole, una dintre navele militare ruse care escortaseră nava Ursa Major, Ivan Gren, a ordonat navelor din apropiere să se mențină la o distanță de două mile marine și le-a cerut să returneze imediat membrii echipajului salvați. Salvatorii spanioli au insistat că trebuie să desfășoare o operațiune de salvare, astfel că au trimis un elicopter pentru a verifica dacă există supraviețuitori.
Imaginile video consultate de CNN arată un salvator care a încercat să intre în sala motoarelor navei, constatând că aceasta era închisă. El a verificat spațiile de locuit și a inspectat containerele, două dintre acestea fiind pline cu gunoi, plase de pescuit și alte echipamente, conform clipului video.
Apoi, la ora 21:50, nava Ivan Gren a lansat rachete de semnalizare, urmate de patru explozii. Rețeaua Națională Seismică Spaniolă a raportat că, exact la acea oră și în acea zonă, au fost înregistrate patru semnale seismice similare, al căror tipar semăna cu cel al minelor subacvatice sau al exploziilor din carierele de suprafață.
La ora 23:10, a fost anunțată scufundarea navei Ursa Major.
Cei 14 supraviețuitori ruși au fost aduși la țărm, în orașul Cartagena, unde au fost interogați. În acel moment, căpitanul rus a încercat să evite discuțiile despre conținutul navei, folosind termenul de „capace de canalizare”.
„În cele din urmă, el a mărturisit că era vorba despre componente ale a două reactoare nucleare similare celor utilizate de submarine. Conform mărturiei sale, și fără a putea confirma acest lucru, acestea nu conțineau combustibil nuclear”, se menționează în comunicatul guvernului.
Echipajul navei a fost repatriat în Rusia câteva zile mai târziu.
La patru zile după scufundare, proprietarul navei, Oboronlogistics, a declarat că incidentul a fost „un atac terorist țintit” și a afirmat că au avut loc trei explozii, iar în corpul navei a fost găsită o gaură cu diametrul de 50 cm.
O săptămână mai târziu, conform unei surse din cadrul anchetei, armata rusă s-a întors la locul incidentului. Nava de cercetare Yantar, acuzată de spionaj și de perturbarea ordinii în apele NATO, a rămas staționată deasupra epavei navei Ursa Major timp de cinci zile, conform unei surse citate de CNN. Ulterior, au avut loc alte patru explozii, iar bănuiala este că acestea ar fi fost îndreptate împotriva rămășițelor navei aflate pe fundul mării.
Datele de urmărire maritimă, furnizate de firma de informații comerciale Kpler, arată că nava Yantar s-a aflat în zonă în ianuarie 2025, acosta mai întâi în Egipt, apoi în Algeria. A transmis un semnal de localizare la 20 km de ultima poziție a navei Ursa Major, pe 15 ianuarie.
„Când cineva nu îți furnizează în mod clar și complet informațiile pe care le soliciți, cel puțin bănuiești că ascunde ceva… desigur”, a declarat parlamentarul Juan Antonio Rojas Manrique, citat de CNN. El a fost căpitan în marina spaniolă.
Guvernul spaniol a precizat că epava navei Ursa Major se află la o adâncime de aproximativ 2.500 de metri și că recuperarea înregistratorului de date de la acea adâncime „nu este posibilă fără resurse tehnice semnificative și implică riscuri”.
Cu toate acestea, experții s-au întrebat de ce guvernul consideră că este prea riscant, având în vedere că nu este implicat niciun material radioactiv. Rojas și-a exprimat scepticismul: „În zilele noastre, cutiile negre plutesc de obicei la suprafață, cu un localizator, astfel încât să poată fi găsite în cazul oricărui accident. Cred că cineva are cutia neagră, dar nu știm dacă este vorba de Spania sau dacă rușii au localizat-o.”
Armata americană a manifestat de asemenea interes pentru zona în care s-a scufundat nava, trimițând de două ori „un avion rar și sofisticat” de detectare a armelor nucleare, cunoscut sub denumirea de WC135-R. Prima dată, acesta a fost trimis pe 28 august 2025, iar a doua oară pe 6 februarie 2026, conform datelor de zbor disponibile.
Nu este clar dacă aceste două zboruri rare și costisitoare – efectuate cu aeronave care de obicei zboară în secret și sunt folosite pentru detectarea activității nucleare în Arctica rusă sau în jurul Iranului – au descoperit urme de contaminare provenite de la epava navei Ursa Major.
Ancheta sugerează că reactoarele transportate ar fi fost de tip VM-4SG, întâlnite în submarinelor nucleare rusești cu rachete balistice din clasa Delta IV.
După scufundare, ziarul rus Kommersant a raportat că nava Ursa Major transporta macarale portuare și trape destinate acoperirii reactoarelor nucleare ale unui nou spărgător de gheață în construcție la Vladivostok.
Căpitanul rus le-a declarat anchetatorilor că nu a auzit niciun impact sau explozie pe 22 decembrie, când nava sa a încetinit brusc. Abia 24 de ore mai târziu au avut loc trei explozii în apropierea sălii motoarelor, ceea ce a dus la decesul a doi membri ai echipajului, mecanicul secund Nikitin și mecanicul Yakovlev, ale căror cadavre nu au fost găsite.
Ancheta indică faptul că gaura de 50 cm pe 50 cm din carena navei Ursa Major ar fi fost probabil provocată de o torpilă supercavitantă de tip Barracuda. Se consideră că doar Statele Unite, câțiva aliați NATO, Rusia și Iranul dețin acest tip de torpilă de mare viteză, care poate reduce rezistența apei prin introducerea aerului în fața armei. Acest lucru permite atingerea unor viteze foarte mari, necesare pentru a străpunge carena, iar unele modele nu folos
