Sâmbătă, Ministerul Comerțului din China a emis un comunicat în care acuză Statele Unite de restricționarea „în mod nejustificat” a relațiilor comerciale dintre companiile chineze și țările terțe, afirmând că aceste acțiuni „încalcă dreptul internațional și normele fundamentale care guvernează relațiile internaționale”, conform Al Jazeera.
În comunicat, Ministerul chinez a indicat că a instituit un „ordin de interdicție”, care stipulează că sancțiunile „nu vor fi recunoscute, aplicate sau respectate”. Acest ordin are scopul de a „apăra suveranitatea națională, securitatea și interesele de dezvoltare”.
„Guvernul chinez s-a opus în mod constant sancțiunilor unilaterale care nu au autorizația ONU și nu au temei în dreptul internațional”, se menționează în comunicatul Ministerului Comerțului din China.
Este important de menționat că sancțiunile impuse de SUA, anunțate la sfârșitul lunii trecute, interzic accesul rafinăriilor la sistemul financiar american și vizează sancționarea oricărei persoane care are relații comerciale cu aceste companii.
La momentul anunțării sancțiunilor, pe 24 aprilie, Departamentul Trezoreriei SUA a descris compania Hengli ca fiind , afirmând că aceasta a generat venituri de sute de milioane de dolari pentru armata iraniană prin achizițiile de țiței.
Conform comunicatului Ministerului chinez al Comerțului, ordinul a blocat măsurile impuse de SUA împotriva rafinăriei Hengli Petrochemical (Dalian) și a altor patru rafinării de tip „ceainic”.
Rafinăriile de tip „ceainic” din China operează independent și sunt mai mici decât instalațiile gestionate de marii jucători în domeniu, precum Sinopec. Aceste rafinării joacă totuși un rol semnificativ în aprovizionarea cu petrol a Chinei, reprezentând un sfert din capacitatea totală de rafinare a țării. Ele funcționează cu marje reduse, uneori negative, și au fost afectate recent de cererea internă scăzută.
Cu toate acestea, rafinăriile de tip „ceainic” beneficiază de pe urma petrolului ieftin vândut la prețuri extrem de reduse de către țări supuse sancțiunilor, cum ar fi Iran, Rusia sau Venezuela.
China își procură mai mult de jumătate din petrolul necesar din Orientul Mijlociu, o proporție semnificativă provenind din Iran.













