Satul Șmig, cu o populație de sub 800 de locuitori, ascunde numeroase surprize pentru cei care îi explorează istoria. Parte a comunei Alma, acesta se mândrește cu șase biserici și include cea mai mare pictură murală din Evul Mediu din Transilvania. De asemenea, în secolul al XIX-lea, a fost descoperit aici un tezaur valoros, ce conținea peste o jumătate de kilogram de aur, datând de mai bine de 3.500 de ani, conform informațiilor oferite de președintele Consiliului Județean Sibiu, Daniela Cîmpean, pe pagina sa de Facebook.
„Războiul” dintre războaie
Locuitorii vârstnici ai satului își amintesc cum, între cele două războaie mondiale, o delegație a sașilor din Brașov a fost alungată din sat cu pietre și bucăți de lemn, în contextul în care sătenii revendicaseră terenurile lui Papp Kálmán, un moșier armean falimentar.
Astăzi, Șmigul găzduiește credincioși din cinci confesiuni: romano-catolici, greco-catolici, evanghelici, reformați și ortodocși, aceștia din urmă având la dispoziție două biserici.
Satul cu un sas și jumătate de care s-a îndrăgostit un neamț
„În tot satul mai există un sas și jumătate”, afirmă zâmbind Alexander Kloos, referindu-se la o săsoaică și un sas parțial maghiar, singurii reprezentanți ai etniei care a construit, în mijlocul secolului al XIV-lea, biserica ce adăpostește una dintre cele mai mari fresce medievale din Transilvania.
Alexander, cetățean german și personalitate bine cunoscută în zona Târnavelor, s-a dedicat conservării și restaurării bisericilor fortificate săsești. El însuși face parte din această etnie, de care s-a îndrăgostit la 30 de ani. Născut în București, dintr-un tată sas sibian și o mamă basarabeancă, Alexander își amintește cum, la vârsta de trei ani, familia sa a decis să emigreze în Germania. „Era perioada în care statul german oferea între 2.000 și 5.000 de mărci pentru fiecare sas. Nu știu exact cât am valorat noi pentru comuniști”, explică el.
Revenit în România ca adult, Alexander povestește: „Am ajuns la biserica fortificată din Hosman și am simțit că aparțin acestor locuri. Am dezvoltat o pasiune pentru istoria sașilor și am vizitat peste 200 de biserici fortificate din Transilvania, majoritatea în județele Sibiu, Brașov, Mureș și Bistrița-Năsăud”.
Alexander își dedică tot timpul liber salvării bisericii din Șmig
Graphic designer de profesie, Alexander investește tot timpul său liber în salvarea bisericii din Șmig. „Fiecare concediu de odihnă îl petrec în România și, de multe ori, îmi iau câte o lună de concediu fără plată pentru a putea fi aici, unde este mare nevoie de sprijin pentru restaurarea frescei”, afirmă el.
Biserica mică din satul de pe Valea Târnavelor a devenit un important atelier de restaurare, după ce Fundația Biserici Fortificate a reabilitat acoperișul. Începând din 2020, zeci de studenți din diferite țări europene vin aici pentru a se pregăti în meseria de restaurator, un proiect realizat în colaborare cu asociațiile Kulturerbe Kirchenburgen și ARCUS din Târgu Mureș, Universitățile de Artă din București și Cluj-Napoca, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, precum și parteneriate cu Universitatea de Arte Frumoase din Budapesta și Federația Restauratorilor din Germania. Acest program, intitulat „The Conservation Summer School”, urmează să fie acreditat de Erasmus ca „Școală Europeană de Vară”.
„În premieră, în acest an vom organiza trei școli de vară destinate studenților care se specializează în conservarea suprafețelor arhitecturale. Ei provin din România, Ungaria, Germania, Franța, Olanda, Austria și Italia, toți conștienți de oportunitatea unică pe care o au aici, în Șmig, unde pot învăța practic despre restaurare și conservare pe o frescă din Evul Mediu. În Europa, astfel de ocazii sunt rare, majoritatea lucrărilor de acest tip fiind deja restaurate”, explică Alexander.
Ce reprezintă fresca
În Șmig, liniștea este predominantă, iar puținii săteni care ies pe stradă sunt de regulă pensionari sau mame cu copii mici. Adulții se află în câmp sau la muncă, în Mediaș, situat la 16 kilometri distanță. Turiștii care vizitează biserica află despre fresca unică din această zonă.
„Fresca măsoară aproximativ 260 de metri pătrați și ilustrează Legenda Sfântului Ladislau, Rugăciunea Sfintei Ecaterina sau Crucea Vie, teme de mare importanță în catolicismul medieval. O astfel de frescă de dimensiuni mari într-o biserică de sat este rar întâlnită chiar și în Europa”, menționează Alexander, cetățean german pasionat de istoria sașilor transilvăneni.
De pe pereții înalți, sfinții privesc spre oamenii care trec prin ușa grea, cu inserții metalice, a bisericii. Aceste picturi au fost redescoperite abia recent.
„Știm că trecerea de la cultul catolic la cel evanghelic a dus și la acoperirea picturilor de pe pereții bisericii. Din fericire, acestea nu au fost distruse, ci doar acoperite cu var sau tencuială subțire. Misiunea noastră este să îndepărtăm aceste straturi și să redăm la lumină întreaga lucrare realizată cu mai bine de cinci secole în urmă”, explică el.
Despre fresca din Șmig am discutat și cu Lorand Kiss, unul dintre cei mai apreciați specialiști restauratori de picturi medievale din România. „Este o frescă despre care nimeni nu știa acum 20 de ani. A fost probabil realizată de același artist care a lucrat și la biserica din Mălâncrav”, ne-a spus acesta.
Referitor la culori, Lorand ne dezvăluie câteva secrete din Evul Mediu: „Pentru galben era folosit chiar gălbenușul de ou, iar pentru suportul culorilor se folosea cazeina din lapte. De asemenea, cărbunele era utilizat pentru negru, iar oxidul de cupru pentru verde”.
Pe timpul verii, biserica revine la viață, datorită numeroaselor tineri studenți veniți în Șmig pentru a readuce la lumină sfinții. Aceștia lucrează cu precizie, mulți folosind bisturie pentru a îndepărta stratul de tencuială și „injecții” pentru soluțiile care ajung în stratul suport al picturii. Această muncă titanică este realizată de o echipă dedicată, care contribuie la revitalizarea unui fragment din trecutul comunității săsești, ce continuă să influențeze județul Sibiu.
