Aliații europeni ai Statelor Unite își manifestă îngrijorarea cu privire la echipa de negociatori a Washingtonului, percepută ca fiind lipsită de experiență în ceea ce privește dosarul iranian. Aceștia tem că ar putea urmări un acord rapid cu Iranul, axat mai mult pe impactul politic decât pe soluționarea adevărată a problemelor nucleare și de securitate, conform unor diplomați citați de Reuters.
Diplomații avertizează că dorința administrației Trump de a obține un succes diplomatic rapid ar putea conduce la un acord superficial, care nu ar aborda chestiuni tehnice esențiale și ar putea genera blocaje pe termen lung.
„Nu problema este dacă va exista un acord, ci dacă va fi unul prost, care va crea probleme în lanț”, a subliniat un diplomat european de rang înalt.
Oficialii europeni subliniază că negocierile privind programul nuclear iranian sunt extrem de complexe și necesită ani de expertiză tehnică, în contrast cu ideea unui acord rapid, de tip „cadru general”.
Federica Mogherini, fosta coordonatoare a negocierilor nucleare, a evidențiat dificultatea procesului: „A durat 12 ani de muncă intensă. Crede cineva serios că se poate face în 21 de ore?”
Discuțiile actuale se concentrează pe stocurile de uraniu îmbogățit ale Iranului, precum și pe posibilitatea reducerii sau relocării acestora sub supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Printre opțiunile analizate se numără „diluarea” materialului în Iran sau transferul unei părți către state terțe, cum ar fi Turcia sau Franța.
Un aspect central al negocierilor rămâne dreptul Iranului de a îmbogăți uraniu. Washingtonul solicită eliminarea completă a acestui proces, în timp ce Teheranul argumentează că îmbogățirea este folosită exclusiv în scopuri civile.
În paralel, negocierile includ și tema sancțiunilor economice, Iranul cerând acces la active înghețate și o relaxare treptată a restricțiilor.
Diplomații avertizează că o abordare grăbită, bazată pe un acord „schematic”, riscă să treacă cu vederea detalii critice precum verificarea stocurilor, mecanismele de control și implementarea etapizată a măsurilor.
„O negociere cu Iranul nu este o înțelegere simplă. Fiecare cuvânt contează”, a declarat un fost negociator francez.
Franța, Marea Britanie și Germania, implicate în negocieri încă din anii 2000, afirmă că au fost marginalizate în actualul proces. Europa avertizează că lipsa unei coordonări internaționale largi ar putea diminua șansele unui acord durabil.
În același timp, Iranul solicită garanții de securitate și respinge cererile de dezarmare completă în domeniul nuclear sau militar, considerându-și capacitățile un element de descurajare strategică.
Diplomații europeni susțin că un acord sustenabil ar necesita verificări stricte, implicarea AIEA și o abordare graduală, capabilă să fie acceptată politic de toate părțile.
„Nu este o tranzacție imobiliară”, a avertizat un diplomat regional. „Este un proces care necesită timp, echilibru și verificare constantă”.
Negocierile continuă, însă diferențele de abordare între Washington, Teheran și capitalele europene ridică semne de întrebare cu privire la viabilitatea unui acord rapid și stabil.
