Raționamentul din spatele acestei operațiuni este că, în cazul în care Iranul nu reușește să își exporte petrolul și să importe bunuri esențiale, va suferi consecințe financiare și umanitare atât de devastatoare încât nu va avea altă opțiune decât să accepte condițiile impuse de SUA pentru a pune capăt conflictului, conform CNN.
Aceasta ar putea fi o miză sigură. O economie deja afectată de sancțiuni ar putea experimenta rapid penurie alimentară critică, hiperinflație și o criză bancară. Ar fi o soluție ingenioasă dacă Trump ar răspunde la încercarea Iranului de a afecta economia globală prin închiderea parțială a Strâmtorii Hormuz cu o manevră maritimă decisivă.
Cu toate acestea, speranțele crescânde ale oficialilor americani, editorialelor conservatoare și analiștilor, conform cărora blocada ar putea submina Iranul, se bazează pe o presupunere care a dus frecvent SUA pe căi greșite în Orientul Mijlociu.
Strategia se bazează pe ideea că Iranul va reacționa la presiune într-un mod perceput de Washington ca fiind logic.
Există speranța ca liderii iranieni să facă concesii pentru a evita repercusiunile extreme ale blocadei. Planul sugerează, de asemenea, o speranță tacită că deteriorarea condițiilor economice ar putea provoca noi disensiuni politice interne și ar putea testa controlul regimului.
Ideea că liderii iranieni vor privi situația în acest mod ar putea fi o exagerare.
Este posibil ca SUA să subestimeze din nou rezistența Iranului, în ceea ce liderii acestuia percep ca o bătălie existențială. Rapoartele CNN și ale altor surse sugerează că Trump credea că atacul american-israelian va pune capăt rapid conflictului – cu mult înainte ca Iranul să poată lua măsuri precum închiderea strâmtorii.
Rezultatul blocadei americane se poate reduce, astfel, la sincronizare.
Va crește presiunea asupra Iranului și îi va schimba comportamentul înainte ca blocada SUA să agraveze daunele economice globale deja cauzate de închiderea strâmtorii de către Iran, care a eliminat o parte semnificativă din aprovizionarea globală cu petrol și gaze naturale?
Dacă nu, noua abordare a lui Trump s-ar putea transforma într-o capcană politică și ar putea adânci repercusiunile unui război care amenință deja speranțele Partidului Republican în perspectiva alegerilor de la mijlocul mandatului.
Blocada ar putea afecta rapid economia Iranului.
La fel ca multe dintre acțiunile administrației Trump în timpul conflictului, blocada a părut improvizată și slab explicată opiniei publice din SUA. Totuși, este o inițiativă militară fezabilă. Marina SUA dispune de resurse suficiente în regiune și are o experiență considerabilă în aplicarea blocadelor americane și internaționale, inclusiv în fosta Iugoslavie, Haiti și, mai recent, împotriva petrolierelor sancționate din Venezuela, înainte de înlăturarea președintelui Nicolás Maduro.
O analiză realizată de Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, citată frecvent la Washington în ultimele zile, afirmă că blocada – menținută de nave americane în afara Strâmtorii Ormuz, susținută de avioane și trupe – poate fi eficientă.
Miad Maleki, cercetător principal la FDD, afirmă că blocada ar putea afecta rapid economia Iranului, ar putea întrerupe cea mai mare parte a comerțului său, ar putea opri exporturile de petrol și ar putea declanșa inflația și presiuni asupra monedei în doar câteva zile. Iranul este deosebit de vulnerabil la un astfel de plan, deoarece peste 90% din comerțul său anual, în valoare de 109,7 miliarde de dolari, trece prin strâmtoare, conform analizei.
Blocada pune Iranul în fața unei noi dileme strategice. Opțiunile sale de escaladare sunt riscante, deoarece ar putea relua luptele și ar putea rupe armistițiul cu SUA și Israelul. Forțele Gărzii Revoluționare Islamice ar putea răspunde la blocarea porturilor prin reluarea atacurilor asupra aliaților SUA din Golf.
O altă opțiune ar fi ca rebelii Houthi din Yemen, susținuți de Iran, să închidă o rută alternativă de trafic de petrol prin Marea Roșie. O astfel de acțiune ar fi o lovitură severă pentru economia mondială și ar exercita cu siguranță presiune politică asupra lui Trump, având în vedere că războiul ar putea scăpa de sub control.
În ciuda acestor riscuri, Casa Albă rămâne optimistă că blocada ar putea conduce la o nouă rundă de negocieri cu Iranul, după eșecul primei sesiuni din săptămâna trecută din Pakistan.
Mulți americani vor spera la pace, dar este adevărat că administrația a prezentat de mult timp Iranul ca fiind disperat să încheie un acord, în ciuda tuturor dovezilor disponibile. Până acum, mitologia președintelui privind „arta negocierii”, care presupune că fiecare criză este un acord care așteaptă să fie încheiat, a părut superficială în fața problemelor geopolitice cele mai complicate.
Un oficial american a declarat pentru CNN că Washingtonul a oferit un acord care ar suspenda îmbogățirea uraniului pentru 20 de ani, în timp ce Iranul dorea cinci. Poate că există un compromis.
O mediere de succes necesită ca fiecare parte să lucreze pentru a crea o zonă de oportunități comune în care interesele și obiectivele să poată fi satisfăcute și prezentate diverselor audiențe din fiecare țară ca o victorie. Aceasta ar putea necesita o muncă de multe luni, incluzând discuții intense pe teme complexe, precum fizica nucleară și știința îmbogățirii uraniului.
Așadar, cea mai mare întrebare legată de noul blocaj impus de Trump asupra Iranului ar putea să nu fie ce se va întâmpla dacă acesta eșuează, ci ce urmează dacă funcționează.
