Până de curând, pentru publicul larg din afara Asiei, numele lui Shehbaz Sharif și al lui Asim Munir erau puțin cunoscute. În prezent, cei doi lideri pakistanezi s-au aflat brusc în centrul uneia dintre cele mai periculoase crize internaționale.
Ascensiunea Pakistanului în acest context nu este întâmplătoare. În ultimele luni, Islamabadul a evoluat de la statutul de partener incomod și relativ izolat la cel de intermediar acceptat atât în Washington, cât și în capitalele-cheie din regiune. Această schimbare de poziție se datorează, în mare parte, celor doi lideri menționați de Trump: Shehbaz Sharif, politicianul care reprezintă fața civilă a diplomației pakistaneze, și Asim Munir, militarul considerat cel mai influent om din Pakistan și arhitectul apropierii recente de administrația americană.
Shehbaz Sharif este în prezent prim-ministrul Pakistanului și liderul partidului Pakistan Muslim League-Nawaz. El a revenit în funcție în martie 2024, având al doilea mandat de premier, după ce a condus guvernul și în perioada 2022-2023. Presa internațională îl descrie ca pe un politician cu un stil administrativ energic, format în politica provinciei Punjab, unde și-a construit reputația de lider executiv orientat spre implementare.
Din punct de vedere politic, Shehbaz Sharif este fratele mai mic al fostului premier Nawaz Sharif, o figură dominantă în politica pakistaneză din ultimele decenii. De multe ori, Shehbaz a fost perceput ca varianta mai pragmatică și mai conciliantă a familiei Sharif, inclusiv în relația cu armata, un actor esențial în structura puterii din Pakistan.
Asim Munir este figura centrală în influența strategică a Pakistanului. Din noiembrie 2022, el conduce armata pakistaneză, o instituție cu un rol „extrem de influent” în guvernarea țării, iar în mai 2025 a fost promovat la rangul de mareșal, o distincție rară, fiind doar al doilea militar pakistanez care a primit acest titlu de la independență.
Rolul lui Munir în mediul diplomatic cu Iranul este semnificativ, întrucât el a devenit principalul canal de încredere între Islamabad și Washington. Pakistanul și-a recâștigat influența diplomatică în mare parte datorită activității lui Munir, care a avut contacte la nivel înalt cu administrația Trump și a fost implicat direct în eforturile de a repoziționa Pakistanul ca mediator regional. În același timp, Shehbaz Sharif și ministrul de Externe Ishaq Dar au susținut această ofensivă diplomatică la nivel politic.
În contextul crizei SUA-Iran, rolurile lor au fost complementare. Shehbaz Sharif a solicitat public o pauză de două săptămâni și redeschiderea temporară a Strâmtorii Hormuz, iar Reuters a raportat că Munir a fost în contact strâns cu oficiali americani și iranieni în jurul unui plan pakistanez de încetare a ostilităților. Acest plan includea un armistițiu imediat și negocieri ulterioare pentru un acord mai amplu.
Donald Trump a anunțat, într-o postare pe rețelele sociale, că acceptă suspendarea pentru două săptămâni a bombardamentelor asupra Iranului, în urma discuțiilor cu premierul pakistanez Shehbaz Sharif și cu șeful armatei pakistaneze, Asim Munir. În mesaj, Trump a afirmat că această pauză ar urma să fie o „încetare a focului de ambele părți”, condiționată de redeschiderea „completă, imediată și sigură” a Strâmtorii Ormuz și de continuarea negocierilor pe baza unei propuneri iraniene în 10 puncte.
