În ultimele săptămâni, Statele Unite au desfășurat aproximativ 5.000 de pușcași marini specializați în operațiuni de asalt. În plus, au fost dislocați aproximativ 2.000 de militari din trupele aeropurtate în Orientul Mijlociu. Conform informațiilor din presa americană, Washingtonul ar putea trimite încă până la 10.000 de soldați, ceea ce ar ridica totalul la sub 20.000 de militari, conform celor transmise de Il Post. Această mobilizare de forțe sugerează că Pentagonul pregătește planuri pentru operațiuni limitate, nu pentru o invazie completă a Iranului.
Printre posibilele obiective militare discutate de analiști se numără operațiuni pentru controlul unor puncte strategice din Strâmtoarea Ormuz, care reprezintă una dintre cele mai importante rute maritime pentru transportul petrolului la nivel global. Printre obiectivele posibile se află mai multe insule controlate de Iran, precum Abu Musa, Tunb Mare, Tunb Mic sau Larak, insule de pe care autoritățile iraniene pot controla traficul maritim din regiune.
O altă ipoteză avansată este ocuparea temporară a insulei Kharg, unde se află principalul terminal petrolier al Iranului, de unde pleacă cea mai mare parte a exporturilor de petrol ale țării.
Chiar dacă tensiunile cresc, experții subliniază că un contingent de sub 20.000 de soldați este mult prea mic pentru cucerirea unei țări de dimensiunea Iranului. Spre comparație, în invazia Irakului din 2003, Statele Unite au desfășurat aproximativ 100.000 de soldați într-o țară mult mai mică decât Iranul, cu un teren militar mai ușor de controlat.
În Afganistan, intervenția inițială din 2001 a implicat un număr redus de trupe, dar contingentul american a crescut ulterior până la 90.000 de militari, iar operațiunile au continuat timp de două decenii.
Iranul este considerat un teatru de operațiuni mult mai dificil decât Irak sau Afganistan. Cu aproximativ 90 de milioane de locuitori, numeroase lanțuri muntoase și orașe mari complică operațiunile militare și controlul teritoriului. De asemenea, deși o parte semnificativă a populației este critică față de regim, analiștii estimează că o minoritate considerabilă ar fi dispusă să lupte pentru apărarea statului. În aceste condiții, orice invazie s-ar transforma într-un conflict extrem de costisitor.
