În mod obișnuit, gheața arctică atinge extinderea maximă în luna martie, după o perioadă lungă de temperaturi scăzute și întuneric polar, conform CNN. Însă, în 2026, această extindere a fost semnificativ mai mică decât media istorică. Datele furnizate de NASA și de Centrul Național pentru Date despre Zăpadă și Gheață (NSIDC) indică faptul că suprafața gheții marine a ajuns la aproximativ 5,52 milioane de mile pătrate, ceea ce reprezintă o scădere de circa 9% față de media înregistrată între 1981 și 2010.
Comparativ cu valorile normale, se observă o lipsă de gheață de aproximativ 500.000 de mile pătrate, echivalentă cu o zonă de aproape două ori mai mare decât statul american Texas.
Tendința de scădere a gheții arctice continuă de decenii, iar nivelul scăzut din acest an se apropie de recordul negativ stabilit anul trecut. Acesta este considerat cel mai mic maxim de iarnă înregistrat de la începutul măsurătorilor satelitare în 1979. Deși un singur an cu valori reduse nu semnifică neapărat o schimbare majoră, datele pe termen lung subliniază o tendință clară de reducere a gheții arctice. În ultimele 19 ani, nivelurile de gheață marină s-au situat constant printre cele mai scăzute din istorie.
Gheața arctică are un rol crucial în menținerea echilibrului climatic al planetei, datorită capacității sale de a reflecta o mare parte din radiația solară înapoi în spațiu. Pe măsură ce gheața se reduce, oceanul întunecat absoarbe mai multă căldură, accelerând astfel încălzirea globală și influențând modelele meteorologice la nivel mondial. Specialiștii subliniază că reducerea continuă a gheții arctice este unul dintre cele mai evidente semnale ale schimbărilor climatice cauzate de emisiile de gaze cu efect de seră.
Un studiu publicat în 2023 sugerează că Oceanul Arctic ar putea deveni aproape complet lipsit de gheață în timpul verii până în jurul anului 2050. Această schimbare ar putea avea loc chiar și în condițiile în care emisiile globale de carbon ar fi reduse semnificativ. Oamenii de știință avertizează că pierderea gheții din Arctica nu reprezintă doar un fenomen regional, ci are consecințe globale asupra climatului, ecosistemelor și nivelului mărilor.
