Atât Israelul, cât și Statele Unite utilizează pe scară largă interceptoare pentru a contracara fluxul constant de rachete, drone și proiectile lansate de Iran și Hezbollah. Potrivit experților citați de Times of Israel, acest tip de conflict, caracterizat prin atacuri aeriene repetate, duce inevitabil la epuizarea stocurilor, chiar și în cazul sistemelor de apărare avansate.
Oficialii israelieni contestă însă ideea unei crize imediate. Armata susține că a anticipat un conflict de durată și că monitorizează constant nivelul stocurilor. „Ne-am pregătit pentru un conflict de durată. Monitorizăm situația în permanență”, a declarat un oficial militar israelian, subliniind că armata nu se confruntă cu o penurie de rachete interceptoare.
Totuși, dimensiunea reală a rezervelor rămâne clasificată din motive de securitate.
Discuțiile despre o posibilă penurie au fost intensificate de un raport al site-ului american de știri Semafor, care cita oficiali americani conform cărora Israelul ar fi informat Washingtonul că nivelul interceptoarelor pentru rachete balistice este „critic de scăzut”. În paralel, guvernul israelian a aprobat alocarea a 2,6 miliarde de șekeli, echivalentul a 826 de milioane de dolari, pentru achiziții urgente în domeniul apărării.
Informații din presa americană sugerează că și stocurile SUA se confruntă cu o presiune semnificativă. În timpul conflictului din iunie 2025, forțele americane ar fi lansat între 100 și 150 de interceptoare THAAD, fiecare evaluat la aproximativ 12,7 milioane de dolari, consumând astfel aproape un sfert din stocul disponibil. Sistemul american de apărare antirachetă THAAD este conceput pentru a intercepta rachete balistice la mare altitudine, inclusiv în afara atmosferei.
Washingtonul accelerează, de asemenea, eforturile de creștere a producției de muniții prin intermediul Munitions Acceleration Council, un organism creat de Pentagon pentru a grăbi producția de armament și reconstituirea stocurilor, în încercarea de a adapta industria de apărare la ritmul conflictelor moderne.
Experții în apărare subliniază că rachetele interceptoare constituie elementul central al strategiei defensive a Israelului. „Cred că numărul rachetelor interceptoare a fost un element luat în considerare atât de SUA, cât și de Israel. Planurile operaționale au ținut cont de durata conflictului și de capacitatea nu doar de a intercepta rachete, ci și de a preveni atacurile”, a declarat Tal Inbar, expert în politici de aviație și sisteme de rachete.
Sistemele pe mai multe niveluri, cum ar fi Arrow 3, Iron Dome sau David’s Sling, sunt concepute pentru a intercepta rachetele în zbor, înainte ca acestea să lovească țintele. Fără aceste sisteme, sutele de rachete lansate de la începutul războiului ar fi provocat distrugeri pe scară largă în Israel.
Interceptarea rachetelor balistice rămâne însă o provocare tehnică majoră. „Pentru a preveni daune colaterale sau efectele unei interceptări ratate, racheta trebuie interceptată la distanță mare de țintă”, a explicat Yehoshua Kalisky, cercetător la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv. Aceste rachete pot lansa momeli sau submuniții și urmează traiectorii greu de anticipat, ceea ce impune interceptări la mare distanță, inclusiv în afara atmosferei.
În multe situații, o singură rachetă necesită mai multe interceptoare pentru a fi neutralizată.
Costurile și timpii de producție intensifică presiunea asupra stocurilor. Un interceptor Arrow 3 costă între 2 și 3 milioane de dolari și poate necesita luni pentru a fi produs, în timp ce un interceptor THAAD are un cost de aproximativ 12,7 milioane de dolari.
În paralel, Iranul a adaptat tactica, reducând dimensiunea atacurilor, dar crescând frecvența acestora. „Am observat că intensitatea atacurilor Iranului a scăzut semnificativ, pe măsură ce au trecut de la încercarea de a lansa atacuri de amploare la pregătirea pentru un război mai lung”, a declarat Ari Cicurel, director adjunct pentru politică externă la Institutul Evreiesc pentru Afaceri de Securitate Națională din SUA, adăugând că Iranul „lansează mai puține rachete în fiecare atac, dar mai multe atacuri pe parcursul zilei”.
Războiul este descris de analiști ca o cursă între capacitatea Israelului și a SUA de a intercepta atacurile și eforturile Iranului de a-și menține presiunea asupra apărării aeriene. „În orice război, stocurile se epuizează”, a subliniat Ari Cicurel, evidențiind că interceptoarele devin una dintre resursele critice ale conflictului.
