Europa s-a aflat în pragul unei crize majore în ianuarie 2026, după ce oficiali danezi și aliați europeni au analizat posibilitatea unei intervenții militare din partea Statelor Unite în Groenlanda, conform informațiilor furnizate de Euractiv, care citează surse europene și articole din presa daneză.
Copenhaga a pregătit măsuri extreme pentru a împiedica accesul trupelor americane pe insula arctică, transportând explozibili în Groenlanda cu scopul de a distruge pistele de aterizare din Nuuk și Kangerlussuaq, în cazul în care americanii ar fi inițiat operațiuni militare, scenariul considerat „de ultimă instanță”.
Informațiile sugerează că aceste pregătiri nu au fost doar simbolice.
În paralel cu desfășurarea trupelor, aeronavele daneze au transportat provizii de sânge, semn că autoritățile luau în calcul și posibilitatea unor victime.
De asemenea, avioane de vânătoare F-35 au fost repoziționate și înarmate, iar trupe din mai multe state europene au fost trimise în Groenlanda. Franța a fost pregătită să trimită sute de militari, precum și sprijin naval și aerian.
Sub pretextul exercițiului NATO „Arctic Endurance”, desfășurarea militară a fost, de fapt, o pregătire pentru un posibil conflict.
Escaladarea tensiunilor a fost declanșată de operațiunea militară americană din Venezuela, la începutul lui ianuarie 2026.
Pentru oficialii europeni, aceasta a fost o dovadă că administrația președintelui Donald Trump ar putea recurge la forță și în alte regiuni.
În acest context, declarațiile repetate ale liderului american privind „dobândirea” Groenlandei au fost luate în serios.
Washingtonul nu a exclus explicit utilizarea forței pentru a obține controlul asupra acestui teritoriu, provocând o criză diplomatică majoră.
Reacția Europei a fost rapidă. Mai multe state NATO au trimis trupe în Groenlanda, în încercarea de a descuraja orice acțiune unilaterală.
Danemarca a coordonat această mobilizare, fiind susținută de aliați precum Franța, Germania, Suedia, dar și de alte state europene.
NATO a început să analizeze o misiune specială în Arctica pentru a stabiliza situația.
Prim-ministrul danez, Mette Frederiksen, a caracterizat situația ca fiind cea mai gravă provocare de politică externă din ultimele decenii.
Liderul de la Copenhaga a sugerat, de asemenea, o schimbare majoră de paradigmă: Statele Unite nu mai sunt percepute automat ca principalul aliat al Danemarcei, iar acest loc este acum ocupat de partenerii europeni și Canada.
În cele din urmă, tensiunile s-au diminuat după ce Donald Trump a renunțat la amenințările privind utilizarea forței, sub presiunea internă și externă.
Totuși, acest episod a lăsat urme adânci în relațiile transatlantice și a accelerat discuțiile despre autonomia strategică a Europei, consolidarea apărării în Arctica și rolul NATO într-un context geopolitic tot mai tensionat.
