În ultimele săptămâni, Washingtonul și-a intensificat prezența militară în Orientul Mijlociu, urmând un model similar cu cel din Venezuela, unde, la începutul anului, Donald Trump a aprobat o operațiune militară pentru capturarea lui Nicolas Maduro. Operațiunea „Absolute Resolve” a fost inițiată după ce Statele Unite au concentrat forțele în Caraibe timp de mai multe luni, în urma negocierilor eșuate cu regimul de la Caracas referitoare la transporturile ilegale de droguri către SUA.
Acum, se conturează un scenariu similar, având în vedere că discuțiile cu Teheranul nu par să conducă la rezultatul dorit de administrația Trump – încetarea programului nuclear iranian. Aceasta ridică mai multe întrebări: Asistăm din nou la un act de tipul „Pistolul lui Cehov”? Dacă Donald Trump va da ordinul de atac, cum ar putea decurge un război cu Iranul?
Un prim scenariu ar putea implica lovituri chirurgicale asupra Iranului. Regimul de la Teheran se confruntă cu o puternică contestare din partea societății civile iraniene. Manifestațiile au fost reprimate brutal la sfârșitul anului trecut și începutul acestui an, ceea ce a dus la o condamnare globală a regimului și la amenințarea unei intervenții militare americane. Astfel, atacurile asupra bazelor militare ale Gărzii Revoluționare Islamice și asupra altor structuri ale regimului ar putea slăbi și mai mult puterea de la Teheran.
În plus, Statele Unite ar putea viza depozitele de rachete balistice, precum și programul nuclear al Iranului, într-un mod similar cu acțiunile din vara anului trecut, când facilitățile nucleare de la Fordow, Natanz și Isfahan au fost țintite de bombardierele B-2.
Totuși, acesta este un scenariu optimist. În trecut, sabotajul și atacurile militare asupra acestor instalații nu au făcut decât să întârzie programul nuclear iranian, fără a-l opri complet. De asemenea, nu este clar dacă un atac asupra elementelor regimului din Teheran ar putea duce la colapsul acestuia. Opoziția politică din Iran a fost sistematic eliminată de regimul actual, iar intervențiile militare externe nu au dus, de obicei, la o tranziție reală către democrație, așa cum arată cazurile Irak și Afganistan.
Un alt scenariu ar putea implica o operațiune de decapitare a regimului de la Teheran, similară cu cea din Venezuela. Totuși, la fel ca în cazul anterior, nu este clar ce s-ar întâmpla după o astfel de operațiune sau dacă ar avea succes. În Venezuela, capturarea lui Maduro s-a realizat rapid, însă în Iran situația ar putea fi mai complexă.
De la Revoluția Islamică din 1979, Ayatollahul îndeplinește rolul de lider suprem al țării și este una dintre cele mai bine protejate persoane din Iran. Unitatea specială Ansar Al-Mahdi, parte a Corpului Gărzilor Revoluționare Iraniene, are ca sarcină protejarea Ayatollahului. Orice tentativă de capturare a acestuia ar provoca cu siguranță o reacție masivă din partea Corpului Gărzii Revoluționare Islamice și ar putea duce la un război local mai amplu, destabilizând regiunea. În plus, chiar și capturarea Ayatollahului nu ar garanta o tranziție către democrație.
Al treilea scenariu ar putea implica o operațiune militară extinsă, incluzând lovituri aeriene chirurgicale și operațiuni la sol. Acest scenariu este, de asemenea, cel mai riscant, deoarece ar putea conduce la un război prelungit în Iran, similar cu cel din Irak. Potrivit , Iranul dispune de a 16-a cea mai puternică armată din lume, cu peste 1 milion de militari, dintre care 610.000 activi, aproximativ 1.600 de tancuri în stare de luptă, 45.000 de blindate și 100 de avioane de vânătoare. În plus, Iranul deține stocuri de rachete, utilizate și în atacuri împotriva Israelului.
O operațiune terestră, chiar și de succes, ar implica costuri mari în vieți omenești și ar putea genera instabilitate în regiune. Așa cum arată cazul Irakului, aceasta nu garantează o tranziție reușită către democrație. Deportarea actualei conduceri printr-o intervenție militară externă ar putea duce, în schimb, la haos și incertitudine, afectând piețele globale de petrol și deschizând posibilitatea ca elemente mai radicale să ajungă la putere în Teheran. De asemenea, relația Statelor Unite cu aliații arabi ar putea fi afectată.
Prin urmare, deși deportarea actualei conduceri a Iranului poate părea dezirabilă, în orice scenariu, aceasta nu garantează automat o tranziție reușită către democrație și, în unele cazuri, ar putea chiar conduce la o situație mai gravă decât cea existentă în prezent.
