24 februarie 2026 marchează a patra aniversare a invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. Președintele rus Vladimir Putin s-a așteptat ca Kievul să cadă în câteva zile, urmând ca un guvern pro-rus să fie instalat la putere.
Patru ani mai târziu, Ucraina rămâne suverană, iar obiectivele inițiale ale Rusiei au eșuat în mare parte.
În primele săptămâni ale războiului, forțele ucrainene au reușit să respingă asaltul asupra Kievului, în ciuda unei inferiorități numerice. Ulterior, Moscova și-a restrâns obiectivele către estul Ucrainei, în special regiunea Donețk, însă nici acest scop nu a fost atins.
Conform Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), Rusia controlează în prezent aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei. În 2025, forțele ruse au reușit să avanseze doar cu 0,8%, evidențiind ritmul lent al conflictului.
În ciuda eșecurilor, oficialii ruși își prezintă adesea câștigurile minore ca fiind victorii strategice. Analiștii consideră că Putin este puțin probabil să facă compromisuri în privința obiectivului său mai amplu de a subordona Ucraina fără o înfrângere militară clară pe câmpul de luptă.
Războiul a generat pierderi uriașe de ambele părți. Statul Major al Ucrainei estimează că Rusia a suferit peste 1.260.000 de militari morți sau răniți din februarie 2022.
Analiști independenți din Occident estimează că pierderile Rusiei sunt de aproximativ două ori mai mari decât cele ale Ucrainei.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a recunoscut că cel puțin 55.000 de soldați ucraineni au fost uciși în luptă, iar mulți alții sunt considerați dispăruți.
Estimările occidentale sugerează între 500.000 și 600.000 de victime ucrainene în total, dintre care până la 140.000 sunt decese.
Civilii au suportat, de asemenea, un preț devastator. Zeci de mii au fost uciși sau răniți, iar milioane au fost strămutați, generând cea mai mare criză a refugiaților din Europa de la al Doilea Război Mondial.
Deși se apropie de al cincilea an de război, ucrainenii rămân surprinzător de optimiști. Un sondaj efectuat de Consiliul European pentru Relații Externe arată că 41% dintre ucraineni sunt optimiști în privința viitorului lumii, un procent semnificativ mai mare comparativ cu multe state din vestul Europei.
Pentru mulți, optimismul nu provine din naivitate, ci din reziliența dobândită în fața adversității. Ucrainenii consideră serviciul militar și apărarea civică drept acte de supraviețuire și demnitate.
Pe măsură ce războiul transformă securitatea globală, rezistența Ucrainei a devenit esențială pentru stabilitatea Europei. Liderii din domeniul securității subliniază că determinarea Ucrainei limitează riscurile mai largi pentru continent.
Adaptările tehnologice ale Ucrainei, în special în domeniul dronelor și al inovației militare, au accelerat integrarea sa în structurile de securitate europene.
La patru ani de la invazie, ambițiile inițiale ale Rusiei rămân neîmplinite, iar Ucraina este atât un stat de primă linie, cât și un simbol al rezilienței continentale.
Conflictul continuă să rămână departe de o soluție diplomatică durabilă. De-a lungul anilor, au existat multiple runde de negocieri și inițiative internaționale menite să oprească ostilitățile, însă fără un acord final.
În primele luni ale războiului, delegații ruse și ucrainene au purtat discuții în Belarus și Turcia. Ulterior, diverse formule de mediere au fost propuse de state precum Turcia, China sau țări din Orientul Mijlociu. Niciuna dintre aceste inițiative nu a dus la un tratat de pace formal.
În 2023 și 2024, summituri internaționale dedicate „formulei de pace” propuse de Kiev au încercat să coaguleze sprijin global pentru retragerea trupelor ruse și restabilirea integrității teritoriale a Ucrainei. Moscova a respins, însă, condițiile considerate „inacceptabile”.
Pe parcursul conflictului, au fost încheiate doar acorduri punctuale, cum ar fi înțelegerea privind exportul cerealelor prin Marea Neagră sau schimburi de prizonieri, însă aceste acorduri au avut un caracter temporar și limitat.
Analiștii subliniază că principalele obstacole în calea unui tratat de pace rămân statutul teritoriilor ocupate și garanțiile de securitate pentru Ucraina. În lipsa unui compromis asupra acestor puncte sensibile, pacea rămâne o speranță mai degrabă decât o realitate.
